skip to Main Content

Mai 1944- Cârlibaba, povestea unei comunități de evrei dispărute

Destinul evreilor din Cȃrlibaba ne arată că Holocaustul a fost un proiect de exterminare la care au participat mai multe state.

Comuna Cârlibaba spune povestea unei mici comunităţi de evrei dispărută în anii războiului.

Evreii au început să se aşeze în localitate în secolul al XIX-lea. Cea mai veche piatră funerară din cimitirul evreiesc local datează din 1833. În 1930, în comuna Cârlibaba locuiau 154 de evrei, reprezentând 13, 2% din totalul populaţiei. Comuna avea în administraţie două sate: Cârlibaba-Veche şi Cârlibaba-Nouă.

În urma Dictatului de la Viena, în august 1940, Cârlibaba-Nouă trece sub autoritate maghiară în timp ce Cârlibaba-Veche rămâne sub autoritate românească.

Evreii din Cârlibaba-Veche, rămaşi sub autoritate românească sunt evacuaţi, în toamna lui 1940, în Vatra-Dornei iar bunurile acestora sunt preluate de localnici sau instituţii ale statului. Oficiul Poştal, Poliţia de frontieră, Vama sau Primăria comunei utilizează foste proprietăţi evreieşti pentru a-şi desfăşura activitatea.

Pe 11 octombrie 1941, evreii din Cârlibaba sunt deportaţi în Transnistria împreună cu co-religionarii lor din Vatra-Dornei.

Aproape trei ani mai târziu, evreii de pe celălalt mal al Bistriţei sunt la rândul lor deportaţi. La începutul lui Mai 1944 evreii din Cârlibaba-Nouă au fost transportaţi în ghetoul din Bistriţa de unde au fost deportaţi la Auschwitz în primele zile ale lunii iunie. Alături de aceștia alți aproximativ 132.000 de evrei din Ardealul de Nord au fost deportați la Auschwitz ȋn mai-iunie 1944 de către autoritățile maghiare.

După război niciun evreu nu se întoarce în localitate.

Back To Top
×Close search
Search