{"id":1018,"date":"2015-04-08T16:27:00","date_gmt":"2015-04-08T16:27:00","guid":{"rendered":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/?p=1018"},"modified":"2018-01-30T16:02:50","modified_gmt":"2018-01-30T16:02:50","slug":"silviu-oisovici-interviu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/silviu-oisovici-interviu\/","title":{"rendered":"Silviu Oi\u0219ovici: Interviu"},"content":{"rendered":"[vc_row full_width=”stretch_row” column_spacing=”0px” tablet_fullwidth_cols=”yes” css=”.vc_custom_1517327708028{padding-top: 150px !important;padding-bottom: 50px !important;background-image: url(https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-content\/uploads\/2018\/01\/first_page_ew.jpg?id=1103) !important;background-position: center !important;background-repeat: no-repeat !important;background-size: cover !important;}” local_scroll_id=”home-top” el_class=”bg-fixed”][vc_column 0=””][\/vc_column][\/vc_row][vc_row column_spacing=”60″ local_scroll_id=”cine_suntem” css=”.vc_custom_1515854239369{padding-top: 40px !important;background-color: #ffffff !important;}”][vc_column 0=””]

Silviu Oi\u0219ovici: Interviu<\/span><\/h2>
<\/span><\/span><\/span><\/span><\/div><\/div>[\/vc_column][\/vc_row][vc_row full_width=”stretch_row” column_spacing=”60″ local_scroll_id=”features” css=”.vc_custom_1515856202370{background-color: #ffffff !important;}”][vc_column 0=””]
<\/a><\/div><\/figure><\/div>
<\/a><\/div><\/figure><\/div>
<\/a><\/div><\/figure><\/div>
<\/a><\/div><\/figure><\/div>
<\/a><\/div><\/figure><\/div>
<\/a><\/div><\/figure><\/div>
<\/a><\/div><\/figure><\/div><\/div><\/div>[vc_column_text]\n

Nu-mi place s\u0103 vorbim despre mine c\u00e2nd cinci membri din familia mea \u015fi-au g\u0103sit sf\u00e2r\u015fitul \u00een Holocaust,to\u0163i cu morminte necunoscute, \u00een \u00eemprejur\u0103ri una mai cumplit\u0103 ca cealalt\u0103.<\/p><\/blockquote>\n

Silviu Oi\u015fiovici s-a n\u0103scut \u00een 1919 la Dorohoi. \u00cen noiembrie 1941 p\u0103rin\u0163ii s\u0103i sunt deporta\u0163i \u00een Transnistria. Tat\u0103l \u00ee\u015fi pierde via\u0163a \u00een februarie 1942 \u00een lag\u0103rul de la Moghilev. Mama sa va muri la scurt timp \u00een lag\u0103rul de la Peciora. Fratele s\u0103u, condamnat la 3 luni \u00eenchisoare corec\u0163ional\u0103 pentru absen\u0163\u0103 nemotivat\u0103 la munca de folos ob\u015ftesc, dup\u0103 executarea integral\u0103 a pedepsei este deportat \u00een Transnistria \u00eempreun\u0103 cu so\u0163ia \u015fi feti\u0163a de trei ani. R\u0103mas \u00een Bucure\u015fti, Silviu Oi\u015fiovici va fi martor al evenimentelor dramatice din timpul rebeliunii legionare. De asemenea va cunoa\u015fte regimul de discriminare \u015fi degradare sistematic\u0103 la care erau supu\u015fi to\u0163i evreii rom\u00e2ni din Vechiul Regat \u00een timpul adminstra\u0163iei antonesciene: expropierea bunurilor, utilizarea la munc\u0103 obligatorie, plata contribu\u0163iilor \u00een bani \u015fi natur\u0103.<\/p>\n

Cosmina Gu\u015fu: V\u0103 rog s\u0103-mi spune\u0163i numele dumneavoastr\u0103.<\/p>\n

Silviu Oi\u015fiovici: \u00cenainte de a v\u0103 r\u0103spunde da\u0163i-mi voie s\u0103 v\u0103 m\u0103rturisesc c\u0103 \u00eentrebarea dumneavoastr\u0103 m\u0103 ia prin surprindere. Am \u00een\u0163eles c\u0103 pe dumneavoastr\u0103 v\u0103 intereseaz\u0103 soarta martirilor mei \u015fi nu a mea; mi s-ar p\u0103rea c\u0103 a\u015f s\u0103v\u00e2r\u015fi oarecum un act de impietate fa\u0163\u0103 de memoria lor s\u0103 vorbesc despre mine \u015fi nu despre ei.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Este adev\u0103rat c\u0103 \u00een primul r\u00e2nd doresc s\u0103 vorbi\u0163i despre ei, dar m\u0103 adresez dumneavoastr\u0103 ca singurul \u015fi ultimul supravie\u0163uitor al familiei. \u015ei \u00een acest context, \u00eenainte de a ajunge la ei, m-ar interesa s\u0103 cunosc care a fost atmosfera dinaintea tragicelor evenimente care au urmat \u015fi cum de s-a ajuns la ele.<\/p>\n

S.O.:<\/strong> \u00cen\u0163eleg \u015fi m\u0103 voi conforma, dar cele pe care voi \u00eencerca s\u0103 vi le redau sunt impresiile r\u0103mase de pe la \u00eenceputul vie\u0163ii \u00een memoria alterat\u0103 a unui octogenar aflat la cel\u0103lalt cap\u0103t al vie\u0163ii. Sper s\u0103-mi accepta\u0163i cu bun\u0103voin\u0163\u0103 eventualele confuzii \u015fi incertitudini. Dar un lucru este cert, m\u0103 voi opri numai asupra faptelor pe care le-am tr\u0103it eu \u015fi cei despre care v\u0103 voi relata.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Atunci s\u0103 \u00eencepem cu \u00eenceputul. V\u0103 rog s\u0103-mi spune\u0163i care este numele dumneavoastr\u0103.<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Numele OI-\u015eIO-VICI \u00een trei silabe cu accent pe silaba a doua care con\u0163ine un diftong de care se \u00eempiedic\u0103 toat\u0103 lumea.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> De ce nu l-a\u0163i schimbat?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> P\u0103i, ca s\u0103-l parafrazez pe Dysraeli, fost prim ministru al Angliei, – iertat\u0103 fie-mi cutezan\u0163a – care a spus: \u201eWhat is good for England is good enough for me”, am zis \u015fi eu \u201eCe-a fost bun pentru tata (numele) e bun \u015fi pentru mine”. Prenumele meu conform actului de na\u015ftere e SILVAIN. Ei, aici n-am mai putut \u00eempiedica metamorfoza fiindc\u0103 \u00een scris ap\u0103rea mereu obi\u015fnuitul SILVIAN. \u00cen cele din urm\u0103 a trebuit s\u0103 m\u0103 opresc la cunoscutul SILVIU pe care l-am legitimat printr-un act de notariat. Deci OI\u015eIOVICI SILVIU.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Pute\u0163i s\u0103-mi spune\u0163i unde \u015fi c\u00e2nd v-a\u0163i n\u0103scut?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> \u00cen ora\u015ful Dorohoi 17 martie 1919, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 acum am incredibila v\u00e2rst\u0103 de 89 de ani. Eu m\u0103 consider un supravie\u0163uitor nu din secolul trecut, ci din mileniul trecut; fa\u0163\u0103 de mediul ambiant m\u0103 simt \u00een urm\u0103 nu cu un secol, ci cu un mileniu. Dar \u00een\u0163eleg c\u0103 pe dumneavoastr\u0103 v\u0103 intereseaz\u0103 tragedia pe care au tr\u0103it-o cei cinci membrii din familia mea, martiriul lor \u015fi nu persoana mea despre care a\u015f vrea s\u0103 vorbim c\u00e2t mai pu\u0163in, dac\u0103 s-ar putea deloc….<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Da, dar cum v-a\u0163i definit chiar dumneavoastr\u0103 sunte\u0163i r\u0103mas din secolul trecut \u015fi a\u0163i tr\u0103it aceste evenimente. Este interesant de cunoscut care a fost atmosfera, ambian\u0163a \u00een care s-a tr\u0103it, elementele care au dus la tragedia ce a urmat. Sunte\u0163i unul din pu\u0163inii care au r\u0103mas \u015fi de la care putem afla aceste am\u0103nunte. De aceea v\u0103 rog s\u0103 ne povesti\u0163i cum ar\u0103ta Dorohoiul de alt\u0103dat\u0103, modul de tr\u0103i, despre oameni, casele \u015fi obiceiurile lor, etc. Dar \u00een primul r\u00e2nd ne intereseaz\u0103 cine este cel care face aceste m\u0103rturii. A\u015f vrea s\u0103 \u00eencepem prin a evoca anii copil\u0103riei dumneavoastr\u0103, casa \u00een care a\u0163i tr\u0103it, etc.<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Dorohoiul copil\u0103riei \u015fi adolescen\u0163ei mele ar\u0103ta ca unul din cele pe care Sadoveanu le-a caracterizat \u201eora\u015fe \u00een care niciodat\u0103 nu se \u00eent\u00e2mpla nimic”. Via\u0163a se desf\u0103\u015fura molcom, \u00een care eveniment a fost c\u00e2nd dr. Vereanu – un \u015fef politic – \u015fi-a construit o cas\u0103 nou\u0103 (ai fost s-o vezi?), c\u00e2nd s-a plantat la marginea ora\u015fului o p\u0103durice de brazi (ai fost s-o vezi?) devenit\u0103 apoi obiect de excursie. Casele erau construite s\u0103 fac\u0103 fa\u0163\u0103 gerurilor n\u0103prasnice din timpul iernii (Dorohoiul este cel mai nordic ora\u015f al \u0163\u0103rii, dac\u0103 nu gre\u015fesc), cu ziduri groase de 45-50 cm. Cel pu\u0163in at\u00e2ta mi-aduc aminte despre casa \u00een care locuia familia mea. Mama – Dumnezeu s-o ierte – spunea despre cas\u0103 c\u0103 e \u201euscat\u0103 ca o coaj\u0103 de nuc\u0103” fiindc\u0103 procurarea lemnelor, care ardeau tot timpul \u00een sobe de teracot\u0103, nu era o problem\u0103. Iarna \u00eencepea odat\u0103 cu prima z\u0103pad\u0103 din noiembrie \u015fi p\u00e2n\u0103 \u00een prim\u0103var\u0103 nu se mai vedeau drumul \u015fi trotuarele de sub stratul gros de z\u0103pad\u0103 b\u0103t\u0103torit\u0103. Cele c\u00e2teva \u201ebirje”, tr\u0103suri din timpul verii erau \u00eenlocuite de s\u0103nii trase de cai cu zurg\u0103l\u0103i care r\u0103sp\u00e2ndeau o atmosfer\u0103 vesel\u0103 c\u00e2nd se puneau \u00een mi\u015fcare. Strada Grigore Ghica – Strada Mare cum era numit\u0103 de localnici – era artera principal\u0103 a ora\u015fului pe care se aflau \u015fi principalele institu\u0163ii (or mai fi \u015fi acum?): prim\u0103ria – o cl\u0103dire impozant\u0103 \u00een stil br\u00e2ncovenesc, catedrala, cl\u0103direa b\u0103ncii na\u0163ionale, liceul Grigore Ghica. Pe aceea\u015fi strad\u0103, dar numai pe o por\u0163iune \u00eentre prim\u0103rie \u015fi o strad\u0103 transversal\u0103, c\u0103reia i-am uitat numele, se aflau magazinele principale ale ora\u015fului. Era \u015fi partea cea mai circulat\u0103. \u00cen rest Strada Mare era aproape pustie pe partea care se \u00eentindea departe spre margine. La c\u00e2teva case de prim\u0103rie la num\u0103rul 24 se afla imobilul proprietatea bunicului, situat\u0103 \u00eentre dou\u0103 libr\u0103rii, de-o parte libr\u0103ria Berijan de cealalt\u0103 libr\u0103ria Bercovici. Casa n-avea etaj, dar era o construc\u0163ie solid\u0103, gospod\u0103reasc\u0103. \u00cenc\u0103perea de la strad\u0103 era ocupat\u0103 de magazinul de \u201ecoloniale \u015fi delicatese” cum le numea pe atunci bunicul. Despre asta o s\u0103 vorbim mai mult dac\u0103 v\u0103 intereseaz\u0103…<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Sigur, sigur, continua\u0163i v\u0103 rog.<\/p>\n

S.O.:<\/strong> \u00cen spatele magazinului locuia familia bunicului \u00een dou\u0103 \u00eenc\u0103peri mari. Iar \u00eentr-un al doilea corp de cas\u0103 situat \u00een spatele primului se afla familia mea. Imobilul continua cu o curte mare cu deschidere larg\u0103 spre alt\u0103 strad\u0103 aflat\u0103 \u00een unghi drept fa\u0163\u0103 de Grigore Ghica, drept pentru care adresa celor care locuiau \u00een corpul de cas\u0103 din spate era Str. Constantin Stroici 1. Diferen\u0163\u0103, atunci f\u0103r\u0103 nici o semnifica\u0163ie, dar care mai t\u00e2rziu – o s\u0103 auzi\u0163i de ce – le-a fost fatal\u0103 p\u0103rin\u0163ilor mei. Curtea, \u00een afara por\u0163iunii de trecere, era plin\u0103 cu cire\u015fi, vi\u015fini, pruni \u015fi o tuf\u0103 uria\u015f\u0103 de liliac. L\u00e2ng\u0103 gard c\u00e2\u0163iva salc\u00e2mi b\u0103tr\u00e2ni \u00een care-\u015fi f\u0103ceau cuib ciorile. Prim\u0103vara, c\u00e2nd \u00eenfloreau cire\u015fii, mi se desf\u0103cea de la m\u00e2n\u0103 \u015fnurul m\u0103r\u0163i\u015for \u015fi se lega de o creang\u0103 \u00eenflorit\u0103 de cire\u015f, spuneau ai mei, ca s\u0103 \u00eenfloresc \u015fi eu ca cire\u015ful. \u00cen acest spa\u0163iu al cur\u0163ii-gr\u0103din\u0103 mi-am zbenguit cei mai frumo\u015fi ani ai copil\u0103riei \u015fi adolescen\u0163ei \u00eencep\u00e2nde. Dar luat de amintiri m-am \u00eendep\u0103rtat de subiect. Chiar v\u0103 intereseaz\u0103 toate astea?<\/p>\n

C.G.:<\/strong> O, da! Chiar foarte mult. V\u0103 rog s\u0103 continua\u0163i.<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Nu v-am spus nimic de \u201ebeci”. Pe sub corpul de cas\u0103 din curte p\u00e2n\u0103 la marginea \u00een linie dreapt\u0103 a cur\u0163ii se afla un \u201ebeci” – pivni\u0163\u0103 cum se numea local, \u00een care se intra pe u\u015fi orizontale \u00eentre cele dou\u0103 corpuri de cas\u0103. Beciul se \u00eentindea sub tot corpul de cas\u0103 \u015fi continua pe tot latul cur\u0163ii. \u00cen el se aflau \u00een\u015firate de-o parte \u015fi de alta \u201eboloboacele” cu vin ale bunicului. Cred c\u0103 merit\u0103 s\u0103 v\u0103 relatez un subiect picant legat de beci \u015fi vin, pe care mi l-au povestit ai mei; eu nu m\u0103 n\u0103scusem. La sf\u00e2r\u015fitul Primului R\u0103zboi Mondial s-a anun\u0163at c\u0103 ru\u015fii vor trece prin ora\u015f, iar autorit\u0103\u0163ile (\u015ftiau ele ce \u015ftiau) au dat un ordin strict ca to\u0163i cei ce de\u0163in butoaie cu vin s\u0103 le goleasc\u0103 \u00eenainte de venirea ru\u015filor. Bunicul s-a conformat \u015fi a a\u015fezat butoaiele \u00een latura de sus a cur\u0163ii, care era \u00een pant\u0103 spre str. Costic\u0103 Stroici. Le-a dat cep \u015fi vinul s-a scurs la vale p\u00e2n\u0103 la trotuar apoi prin rigol\u0103 la gura de canal. Opera\u0163ia era \u00een toi c\u00e2nd ru\u015fii \u015fi-au f\u0103cut apari\u0163ia. C\u00e2nd au v\u0103zut ce \u015fi cum au \u00eengenunchiat \u015fi au pus gura la rigol\u0103 sorbind cu nesa\u0163 din vinul care venea g\u0103lg\u00e2ind din butoaiele golite. Asta n-a\u015f pune-o \u00een cadrul interviului care vizeaz\u0103 o cu totul alt\u0103 tem\u0103.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Ce s-a ales de pivni\u0163\u0103? Mai exist\u0103?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> N-am idee. Trebuie s\u0103 v\u0103 spun, cu str\u00e2ngere de inim\u0103, dup\u0103 deportarea p\u0103rin\u0163ilor am fost at\u00e2t de traumatizat \u00eenc\u00e2t tot ce era legat de acest imobil \u00eemi st\u00e2rnea repulsie. Pur \u015fi simplu n-am mai vrut s\u0103 \u015ftiu de el. \u00cen el a r\u0103mas s\u0103-\u015fi duc\u0103 singur\u0103 zilele mezina familiei bunicului, tante Ana. \u00cen corpul \u00een care au locuit p\u0103rin\u0163ii au venit chiria\u015fi, iar m\u0103tu\u015fa mea tr\u0103ia din chiriile primite. Acesta a fost al doilea motiv pentru care nu am vrut s\u0103-mi revendic la timpul s\u0103u dreptul la mo\u015ftenire – partea mea; toat\u0103 via\u0163a am lucrat la Centrofarm Bucure\u015fti ceea ce mi-a permis s\u0103 duc un trai decent \u015fi \u00een acela\u015fi timp s\u0103 las pe tante Anta st\u0103p\u00e2n\u0103 pe imobil. Abia spre sf\u00e2r\u015fitul vie\u0163ii mi l-a l\u0103sat mie prin testament. Dar n-am avut parte de el fiindc\u0103 a ajuns \u00een proprietatea statului. Dar asta-i alt\u0103 poveste \u015fi n-are rost s\u0103 divag\u0103m.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Despre dumneavoastr\u0103 am aflat, acum s\u0103 \u00eencepem cu familia.<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Mama s-a n\u0103scut \u00een ora\u015ful Dorohoi ca prima dintr-un \u015fir de \u015fapte copii, iar tata \u00een H\u00e2rl\u0103u, jude\u0163ul Boto\u015fani. Iat\u0103 aici \u015fi invita\u0163ia la c\u0103s\u0103torie (Anexa 1).<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Decembrie 1907. \u015ei dup\u0103 c\u0103s\u0103torie au tr\u0103it \u00een Dorohoi?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Da. Uita\u0163i-v\u0103 aici: mama s-a n\u0103scut \u00een 26 aprilie 1886 \u015fi tata \u00een 1877, 25 iunie. Pe atunci nu exista o stare civil\u0103 precis\u0103 \u015fi fiecare din locuitori \u00ee\u015fi lua fel de fel de nume. Eu a trebuit s\u0103 fac un act de notariat ca s\u0103 identific numele lor.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Tata cu ce se ocupa?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> La origine a fost func\u0163ionar, iar dup\u0103 c\u0103s\u0103torie a devenit proprietarul unui magazin de \u201eColoniale \u015fi delicatese engros-detail”, cum se numea pe atunci. Fire de boem a dat m\u0103rfuri pe datorie \u00een dreapta \u015fi \u00een st\u00e2nga ceea ce l-a dus inevitabil la faliment \u015fi la ruin\u0103. De atunci am devenit s\u0103raci lipi\u0163i p\u0103m\u00e2ntului, iar consecin\u0163ele le-am suportat \u015fi noi cei trei copii care a trebuit s\u0103 plec\u0103m de acas\u0103, fiindc\u0103 tata nu mai avea cum s\u0103 ne procure nici p\u00e2inea cea de toate zilele. \u015ei a\u015fa au r\u0103mas: s\u0103raci lipi\u0163i p\u0103m\u00e2ntului la data c\u00e2nd au fost ridica\u0163i \u015fi trimi\u015fi \u00een deportare de unde nu s-au mai \u00eentors. Deportarea lor, care prin ea \u00eens\u0103\u015fi a constituit un abuz, s-a dovedit a fi o eroare, rectificat\u0103 ulterior de c\u0103tre autorit\u0103\u0163ile centrale care dup\u0103 plecarea celui de-al doilea convoi au oprit deport\u0103rile; m\u0103sura deport\u0103rii \u00eei viza numai pe evreii din Basarabia \u015fi Bucovina, dar nu \u015fi pe cei din Dorohoi. Tata a murit \u00een lag\u0103rul din Moghil\u0103u de tifos exantematic. Dup\u0103 moartea lui mama, r\u0103mas\u0103 singur\u0103 \u015fi bolnav\u0103, a urmat soarta celor care nu mai erau ap\u0163i de munc\u0103 \u015fi a fost mutat\u0103 \u00een lag\u0103rul Peciora unde cei ajun\u015fi acolo erau l\u0103sa\u0163i \u00een voia soartei.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> A\u015f vrea s\u0103 v\u0103 \u00eentreb mai multe despre familia dumneavoastr\u0103. Era o familie religioas\u0103?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Da. Despre asta p\u0103strez destule amintiri. Subliniez asta fiindc\u0103 cu ani \u00een urm\u0103 am avut un accident vascular dup\u0103 care por\u0163iuni din via\u0163\u0103, fapte, evenimente au intrat \u00eentr-un con de umbr\u0103. Dar iat\u0103 amintirile din Dorohoi au sc\u0103pat nev\u0103t\u0103mate. Via\u0163a religioas\u0103 era influen\u0163at\u0103 de faptul c\u0103 tata era foarte religios. \u00cen fiecare sear\u0103 se ducea la \u015fil (sinagog\u0103). Legat de asta un am\u0103nunt: dup\u0103 ce se termina rug\u0103ciunea de sear\u0103 cei prezen\u0163i se adunau \u00een jurul unuia din ei care, nu mai \u015ftiu de ce, era pentru ceilal\u0163i sursa de informa\u0163ii la zi. Pe atunci nu exista radio, cu at\u00e2t mai pu\u0163in televizor \u015fi oamenii aflau pe cale oral\u0103 despre ce se mai \u00eent\u00e2mpla pe lume. Mi-aduc aminte c\u0103 mama \u00eei repro\u015fa tatei c\u00e2nd se \u00eentorcea cu oarecare \u00eent\u00e2rziere de la \u015fil cu vorbele: \u201eIar ai stat la nout\u0103\u0163i de la Avrum\u0163\u0103!”. Mai trebuie spus c\u0103 acest Avrum\u0163\u0103 mai sc\u0103pa printre nout\u0103\u0163i \u015fi c\u00e2te o glumi\u0163\u0103 mai deocheat\u0103 la care ceilal\u0163i se pr\u0103p\u0103deau de r\u00e2s. Tot legat de \u015fil, \u00een Dorohoi existau pe atunci numeroase \u015filuri grupate pe profesii \u015fi Dumnezeu \u015ftie ce alte criterii, dar care practicau o separa\u0163ie total\u0103 \u00eentre ele. Copiii se duceau numai \u00een sinagoga pe care o frecventau p\u0103rin\u0163ii. Cu o singur\u0103 excep\u0163ie: la s\u0103rb\u0103torile de toamn\u0103 toate sinagogile se reuneau \u00een cl\u0103direa \u015fcolii israelito-rom\u00e2ne \u015fi anume \u00een ceea ce \u00een timpul anului constituia sala de recrea\u0163ie a elevilor. Cu aceast\u0103 ocazie (a s\u0103rb\u0103torilor de toamn\u0103) era angajat un cantor de notorietate din alt ora\u015f. Noi copiii \u00eei \u00eenso\u0163eam neab\u0103tut pe p\u0103rin\u0163ii no\u015ftri \u015fi \u00een timpul rug\u0103ciunilor ne jucam \u00een curte. Vreau s\u0103 men\u0163ionez c\u0103 la rug\u0103ciuni participau \u00een mod curent \u015fi so\u0163iile \u00eentr-o sal\u0103 separat\u0103. Mi-aduc \u015fi acum aminte de cartea de rug\u0103ciuni a mamei legat\u0103 \u00een verde \u015fi ornat\u0103 cu pietre semipre\u0163ioase (mahz\u0103r).<\/p>\n

Rudele din partea tat\u0103lui. \u00cen primul r\u00e2nd de la st\u00e2nga la dreapta: tat\u0103l s\u0103u, bunicul patern, mama sa. \u00cen plan secund de la st\u00e2nga la dreapta: cumnata \u015fi primul dintre fra\u0163ii tat\u0103lui, sora sa, cel de-al doilea frate al tat\u0103lui \u015fi sora acestuia. Fotografia a fost f\u0103cut\u0103 la 20 iunie 1920)<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Buc\u0103t\u0103rie cusher [2] \u0163inea\u0163i?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Da. P\u0103rin\u0163ii acas\u0103 respectau ritualul cu stricte\u0163e. Carnea consumat\u0103 era numai de la haham.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> \u00cen ce limb\u0103 se vorbea \u00een cas\u0103?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Rom\u00e2na bine\u00een\u0163eles, dar \u015fi idi\u015f \u015fi franceza la care p\u0103rin\u0163ii apelau c\u00e2nd voiau s\u0103-\u015fi comunice lucruri care nu trebuiau s\u0103 ajung\u0103 la urechile copiilor. C\u00e2nd am \u00eenceput liceul – \u015fi mie mi-a pl\u0103cut de la bun \u00eenceput franceza, fiindc\u0103 auzeam vorbe \u00een francez\u0103 \u00een cas\u0103 – mi s-a p\u0103rut oarecum familiar\u0103. Legat de asta mi-aduc aminte de o scen\u0103 amuzant\u0103: p\u0103rin\u0163ii \u00eentre ei \u015fi-au spus ceva \u00een francez\u0103, ca de obicei c\u00e2nd aveau s\u0103-\u015fi comunice ceva confiden\u0163ial. Eu am s\u0103rit \u015fi le-am spus traducerea \u00een rom\u00e2ne\u015fte: \u201eAi spus cutare, cutare!” Tata s-a oprit o clip\u0103 deconcertat \u015fi privind spre mine cu un z\u00e2mbet jum\u0103tate dezam\u0103git, jum\u0103tate sadisf\u0103cut a izbucnit de la francez\u0103 la neao\u015ful rom\u00e2nesc: \u201eS-au dus boii dracului!” Se poate spune c\u0103 dup\u0103 aceast\u0103 ie\u015fire pentru p\u0103rin\u0163i comunicarea \u00eentre ei a intrat \u00eentr-o alt\u0103 faz\u0103.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> A\u0163i avut bar-mitzvah?[3]\n

S.O.:<\/strong> Da, sigur c\u0103 da.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Pute\u0163i s\u0103-mi descrie\u0163i pu\u0163in ceremonia?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Par\u0163ial. Referitor la aceast\u0103 ceremonie mi-aduc aminte, \u00eens\u0103, un am\u0103nunt. Atunci c\u00e2nd a avut loc bar-mitzvah bunicul dinspre mam\u0103, Aron Segal, despre care o s\u0103 vorbesc mai mult, a venit special de la sinagoga unde mergea de obicei \u015fi a oficiat el de la pupitru rug\u0103ciunea festiv\u0103. \u015ei \u00een tot cursul rug\u0103ciunii se ruga \u015fi pl\u00e2ngea, pl\u00e2ngea \u015fi se ruga. La sf\u00e2r\u015fit, a\u015fa cum era obiceiul, el ca oaspete de ocazie trebuia s\u0103 fac\u0103 o dona\u0163ie \u00een bani \u00een folosul sinagogii, dar, cum era de o zg\u00e2rcenie fa\u0163\u0103 de care Arpagonul lui Moliere \u015fi Hagi Tudose al nostru, al lui Delavrancea, ar p\u0103li de invidie dac\u0103 ar \u015fti de ispr\u0103vile sale, a plecat f\u0103r\u0103 s\u0103 dea un ban. Ceea ce a st\u00e2rnit dezaprobarea unanim\u0103 a celor prezen\u0163i. Ca s\u0103 v\u0103 da\u0163i seama c\u00e2t de zg\u00e2rcit era v\u0103 pot povesti \u015fi alte aspecte care \u0163in \u015fi de admosfera dintr-un or\u0103\u015fel ca Dorohoiul. Bunicul avea un magazin de \u201ecoloniale \u015fi delicatese”, cum se numeau pe atunci, f\u0103r\u0103 ca aceast\u0103 denumire s\u0103 figureze pe o firm\u0103. \u00cen acest magazin, care era \u00een acela\u015fi timp \u015fi un fel de bodeg\u0103, se g\u0103seau tot felul de delicatese, pe care bunicul le primea din Bucure\u015fti de la fiul s\u0103u Charles. Fiindc\u0103 al doilea fiu al lui – mama a fost prima n\u0103scut\u0103 – s-a numit Haim Segal, care c\u00e2nd a ajuns \u00een Bucure\u015fti a devenit Carol \u015fi c\u00e2nd s-a c\u0103s\u0103torit \u015fi-a schimbat din nou numele \u00een Charles. El a fost soldat \u00een Primul R\u0103zboi Mondial \u015fi a luptat \u00een Regimentul 40 C\u0103lug\u0103reni (Anexa 2). A fost \u015fi r\u0103nit. Am preg\u0103tit ni\u015fte acte s\u0103 vi le ar\u0103t prin care bunicul a fost autorizat – atunci a trebuit s\u0103 aib\u0103 autoriza\u0163ie de deplasare – s\u0103 se duc\u0103 s\u0103-l viziteze c\u00e2nd a fost r\u0103nit \u00een r\u0103zboi (Anexa 3). \u015ei pentru asta a donat armatei, el fiind \u015fi c\u00e2rciumar, sticle de coniac \u015fi sticle de vin. Are \u015fi scrisori de mul\u0163umire (Anexa 4). C\u00e2nd Charles a ajuns \u00een Bucure\u015fti a \u00eentemeiat o societate comercial\u0103 care la un moment dat a f\u0103cut cheag, fiindc\u0103 a avut monopolul pentru importurile din Fran\u0163a cu ape minerale Vichy, precum \u015fi cu b\u0103uturi de lux (\u015fampanie, coniacuri, etc.). Pe atunci, \u00een locul unde se afla c\u00e2ndva magazinul Romarta pe Calea Victoriei, exista magazinul Dragomir Niculescu de unde se aproviziona elita Bucure\u015ftiului \u015fi care ca titlu de noble\u0163e purta emblema \u201eFurnizor al Cur\u0163ii Regale”. Aici se g\u0103seau toate bun\u0103t\u0103\u0163ile din lume pe care \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 i le furniza prin firma sa unchiul Charles. Acesta obi\u015fnuia ca din fiecare articol cu care \u00eel aproviziona pe Dragomir Niculescu s\u0103-i trimit\u0103 c\u00e2te ceva \u015fi tat\u0103lui s\u0103u la Dorohoi. A\u015fa se face c\u0103 \u00eentr-un mic magazin ca al lui mo\u015f Aron boierimea local\u0103 s\u0103 g\u0103seasc\u0103 la discre\u0163ie ceea ce \u00een mod obi\u015fnuit se g\u0103sea numai \u00een Bucure\u015fti: icre negre, langust\u0103, \u015fampanie \u015fi tot felul de delicatese. La asemenea \u201ebun\u0103t\u0103\u0163i” se formase cu timpul o clientel\u0103 pe m\u0103sur\u0103. \u00cen magazinul lui mo\u015f Aron nu intrau dec\u00e2t \u201eboierii”, mo\u015fierii din jude\u0163 (pe atunci Dorohoiul era capital\u0103 de jude\u0163), unii cu nume de r\u0103sunet – Mavrocordat, Pillat, Moruzzi – dar \u015fi boieri sc\u0103p\u0103ta\u0163i care se mai bucurau de prestigiu \u00eentre ceilal\u0163i. Cet\u0103\u0163enii obi\u015fnui\u0163i nu \u00eendr\u0103zneau niciodat\u0103 s\u0103 intre aici, de\u015fi nu exista nici o opreli\u015fte \u00een calea lor. \u015ei ce se \u00eent\u00e2mpla? Dorohoiul era situat \u00eentr-o regiune care era \u00eenconjurat\u0103 de jur \u00eemprejur de latifundiile marilor mo\u015fieri: Pillat, Mavrocordat, Moruzzi. \u00cemi aduc aminte c\u0103 pe atunci pe Strada Mare erau dou\u0103 magazine cunoscute pe profil politic: magazinul de coloniale \u015fi delicatese al lui bunicu’ \u015fi vizavi era magazinul-restaurant care se numea \u201eFederal\u0103”. Or, aceste dou\u0103 magazine erau \u00een acela\u015fi timp locul unde se \u00eent\u00e2lneau conduc\u0103torii celor dou\u0103 principale partide politice: Partidul Na\u0163ional \u0162\u0103r\u0103nesc la mo\u015f Aron \u015fi Partidul Na\u0163ional Liberal la \u201eFederal\u0103”. \u00cen ruptul capului n-ar fi c\u0103lcat unul \u00een teritoriul celuilalt. Mi-aduc aminte c\u0103 Partidul Na\u0163ional \u0162\u0103r\u0103nesc era condus de dr. Vereanu, iar printre cei care veneau zilnic la mo\u015f Aron se num\u0103rau \u015fi boieri sc\u0103p\u0103ta\u0163i ca Mitic\u0103 R\u0103utu, Jenic\u0103 Gorgos \u015fi al\u0163ii, care nu \u00ee\u015fi \u00eeng\u0103duiau dec\u00e2t s\u0103 comande modest. Apropo de zg\u00e2rcenia bunicului: eu eram atunci un copil mic, un \u0163\u00e2nc, un copil frumu\u015fel care era luat pe genunchi de c\u0103tre boieri. \u00cemi aduc aminte de unul dintre ei, Conelu Ciolac. \u00cen magazin era o vitrin\u0103 mare numai cu pachete de \u015focolat\u0103. \u015ei \u00eentr-o zi m\u0103 ia de m\u00e2n\u0103, deschide vitrina, scoate cel mai mare pachet de \u015focolat\u0103 \u015fi mi-l d\u0103: \u201ePoftim.” \u015ei \u00eei pl\u0103te\u015fte. Dup\u0103 ce pleac\u0103 el din magazin bunicul vine \u015fi \u00eemi ia pachetul \u015fi \u00eel pune la loc \u00een vitrin\u0103. Asta nu pot s-o uit.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> V-a marcat.<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Tot a\u015fa \u00eemi aduc aminte de alt\u0103 scen\u0103. Printre boieri era unul care avea din\u0163ii ie\u015fi\u0163i \u00een afar\u0103. \u00cel chema Mateescu, dar lumea \u00eel poreclise din cauza acestui defect Clon\u0163ul. \u00centr-o zi, c\u00e2nd erau to\u0163i de fa\u0163\u0103, m\u0103 ia pe genunchi \u015fi m\u0103 \u00eentreab\u0103: \u201e\u015etii cum m\u0103 cheam\u0103 pe mine?” Zic eu: \u201eDa.” \u201eCum m\u0103 cheam\u0103?” \u201eDomnul Clon\u0163u.” S-a f\u0103cut o t\u0103cere morm\u00e2ntal\u0103. Primul care \u015fi-a revenit a fost bunicul care cu un gest brusc a deschis larg u\u015fa, care d\u0103dea spre locuin\u0163\u0103, \u015fi cu un gest sever a strigat la mine: \u201eHai ie\u015fi!” Iar eu am ie\u015fit total nedumerit de ce e at\u00e2t de sup\u0103rat bunicul pe mine. Exista pe atunci obiceiul ca toat\u0103 suflarea tinereasc\u0103 – evrei, cre\u015ftini – s\u0103 ias\u0103 la plimbare pe o por\u0163iune din Strada Mare care se \u00eentindea de la prim\u0103rie p\u00e2n\u0103 la cofet\u0103ria Linscher, dar numai pe un singur trotuar. Toat\u0103 lumea se plimba de-alungul str\u0103zii \u00een sus \u015fi \u00een jos m\u00e2nc\u00e2nd semin\u0163e de dovleac, s\u00e2mburi cum se numeau. \u015ei era o \u00eenghesuial\u0103 \u00eenc\u00e2t ca s\u0103 \u00eenainteze trebuiau s\u0103 se frece s\u0103n\u0103tos unii de al\u0163ii, dar numai pe un singur trotuar. Iar pe trotuarul de vizavi nu c\u0103lca nici \u0163ipenie de om. Iar eu sprijinit \u00eentr-o r\u00e2n\u0103 \u00een pervazul u\u015fii de intrare \u00een magazin, care era situat pe partea cu plimbarea, urm\u0103ream ca dintr-o loj\u0103 \u00eentreag\u0103 aceast\u0103 defilare, sf\u0103r\u00e2m\u00e2nd \u00een din\u0163i s\u00e2mburii de rigoare. Amintiri, amintiri!<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Ce s-a mai \u00eent\u00e2mplat cu magazinul? Mai exist\u0103 ast\u0103zi?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Din p\u0103cate, a\u0163i atins f\u0103r\u0103 s\u0103 vre\u0163i o ran\u0103 s\u00e2nger\u00e2nd\u0103 din sufletul meu. V\u0103 reamintesc c\u0103 imobilul, din care prima \u00eenc\u0103pere o constituia magazinul cu fa\u0163ada spre strada Grigore Ghica, era format din dou\u0103 corpuri de cas\u0103. \u00cen corpul din spate, la care accesul era prin strada Costic\u0103 Stroici nr. 1, au locuit p\u0103rin\u0163ii mei. Deportarea \u00een Transnistria a evreilor din Dorohoi s-a f\u0103cut pe str\u0103zi. A\u015fa se face c\u0103 p\u0103rin\u0163ii mei, a c\u0103ror adres\u0103 era pe strada Costic\u0103 Stroici, s-au num\u0103rat printre primii deporta\u0163i. Cei de pe strada Grigore Ghica, care erau la alt\u0103 adres\u0103, printre ei \u015fi familia Segal, au r\u0103mas acas\u0103. Dup\u0103 al doilea convoi, conform dispozi\u0163iilor venite de la centru, deportarea evreilor din Dorohoi s-a oprit. Pentru p\u0103rin\u0163ii mei, \u00eens\u0103, m\u0103sura (considerat\u0103 ca o gre\u015feal\u0103) a venit prea t\u00e2rziu; nimeni nu s-a mai g\u00e2ndit ca, pe cei deporta\u0163i ca urmare a acestei gre\u015feli, s\u0103-i aduc\u0103 \u00eenapoi. P\u0103rin\u0163ii mei au pl\u0103tit cu via\u0163a aceast\u0103 gre\u015feal\u0103. \u015ei \u00een ce condi\u0163ii!<\/p>\n

C.G.:<\/strong> \u015ei ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu cl\u0103direa?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> A fost demolat\u0103 de prim\u0103rie \u00een vederea reconstruirii \u00eentregului perimetru central, iar de pe urma ei a r\u0103mas un teren de 603 metrii p\u0103tra\u0163i care a fost na\u0163ionalizat \u00een timpul comuni\u015ftilor \u015fi pentru care, eu, ca singur \u015fi ultim supravie\u0163uitor al familiei, am f\u0103cut la timpul s\u0103u cerere de desp\u0103gubire.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> \u015ei a\u0163i primit ceva?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Cu formele sunt la zi, ba chiar sunt trecut la priorit\u0103\u0163i. V\u0103 spun sincer, nu cred s\u0103 mai apuc ziua \u00een care s\u0103 primesc vreo desp\u0103gubire, care la drept vorbind mi-ar permite un trai mai \u00eenlesnit \u015fi s\u0103-mi pot \u00eengriji starea grav\u0103 a s\u0103n\u0103t\u0103\u0163ii mele \u015fi de ce nu, prelungirea zilelor pe care le mai am de tr\u0103it.<\/p>\n

Silviu Oi\u015fiovici \u00een fa\u0163a magazinului de \u201ecoloniale \u015fi delicatese” situat pe strada Grigore Ghica nr. 21 (Strada Mare din Dorohoi). \u00cen corpul din spate au locuit p\u0103rin\u0163ii s\u0103i de unde au fost deporta\u0163i \u00een toamna anului 1941 \u00een Transnistria. \u00cen prezent cl\u0103direa este d\u0103r\u00e2mat\u0103. Fotografia este f\u0103cut\u0103 \u00een 1988.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Erau mul\u0163i evrei \u00een Dorohoi?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Da, erau mul\u0163i evrei, dar nu exista nici o form\u0103 de antisemitism. \u00cens\u0103, trebuie s\u0103 spun asta, erau dou\u0103 comunit\u0103\u0163i paralele care nu se amestecau \u00eentre ele. Existau dou\u0103 societ\u0103\u0163i sportive: Vulturii, a cre\u015ftinilor, \u015fi Macabi, a evreilor. Dar eu n-am c\u0103lcat \u00een via\u0163a mea \u015fi nici un alt evreu nu mergea la terenul unde jucau fotbal Vulturii, dup\u0103 cum nici un cre\u015ftin nu c\u0103lca la Macabi. Erau comunit\u0103\u0163i paralele care nu se certau \u00eentre ele, dar erau complet separate, nu se amestecau. Prietenii \u00eentre cre\u015ftini \u015fi evrei nu existau.<\/p>\n

Poz\u0103 de grup cu membrii Societ\u0103\u0163ii Sportive Gloria (juniorii Macabi Dorohoi). Silviu Oi\u015fiovici este al treilea r\u00e2ndul de sus de la st\u00e2nga la dreapta. Fotografia a fost f\u0103cut\u0103 pe data de 3 august 1935 pe terenul Macabi.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Nu existau?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Prietenii ca atare nu. Fiecare \u00ee\u015fi avea via\u0163a lui. Era o admosfer\u0103 de toleran\u0163\u0103 f\u0103r\u0103, \u00eens\u0103, s\u0103 se uneasc\u0103 \u00eentre ele.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Am \u00een\u0163eles. Nu avea\u0163i prieteni rom\u00e2ni?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Colegi de liceu, dar prieteni ca atare nu. \u015ei \u00eemi aduc aminte – m-a impresionat – c\u00e2nd eram prin clasa a treia sau a patra de liceu a fost prima manifestare de acest fel care prin natura ei ne-a luat prin surprindere pe to\u0163i. Un coleg de liceu, Zahacinski, la sf\u00e2r\u015fitul anului de \u015fcoal\u0103 el cu \u00eenc\u0103 vreo patru au \u00eenceput s\u0103 strige \u015fi s\u0103 umble prin curtea liceului strig\u00e2nd: \u201eLa sf\u00e2r\u015fitul anului moartea jidanului!” A fost pentru prima oar\u0103 c\u00e2nd s-a manifestat. \u015ei \u00eemi mai aduc aminte de o manifesta\u0163ie antisemit\u0103 \u00een Dorohoi. La marginea ora\u015fului Dorohoi curge r\u00e2ul Jijia. Podul de pe r\u00e2ul Jijia ducea la ceea ce am numi ast\u0103zi o suburbie a ora\u015fului numit\u0103 Trestiana \u015fi care era populat\u0103 exclusiv de cre\u015ftini. \u00cen cadrul s\u0103rb\u0103torilor de toamn\u0103 exist\u0103 o zi \u00een care evreii obi\u015fnuiesc s\u0103 mearg\u0103 pe malul unei ape curg\u0103toare \u015fi \u00ee\u015fi golesc buzunarele de firimituri care \u00eentr-un fel simbolizeaz\u0103 lep\u0103darea de p\u0103cate. \u015ei \u00een acea zi din cadrul s\u0103rb\u0103torilor de toamn\u0103 (acest obicei se numea Ta\u015flih [4] ) se duceau acolo, \u00ee\u015fi goleau buzunarele \u015fi pe urm\u0103 f\u0103ceau o plimbare pe Trestiana \u00een sus \u015fi \u00een jos care \u00eentr-un fel imita plimbarea de s\u00e2mb\u0103t\u0103 dup\u0103-mas\u0103 de pe strada mare, dar care de aceast\u0103 dat\u0103 era f\u0103cut\u0103 numai de evrei. Acest ritual se repeta an dup\u0103 an. \u015ei \u00eemi aduc aminte \u00eentr-un an c\u0103 a fost pentru prima oar\u0103 c\u0103nd locuitorii din Trestiana s-au manifestat antisemit. Un grup numeros a ap\u0103rut \u015fi a \u00eenceput s\u0103-i ia la b\u0103taie cu pumniii \u015fi cu b\u00e2tele pe evreii care se plimbau pe acolo. \u015ei c\u00e2\u0163iva ani de zile nu s-a mai practicat acest ritual.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Nu \u015fti\u0163i c\u00e2nd se \u00eent\u00e2mpla? \u00cen ce an?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Pot s\u0103-mi aduc aminte c\u0103 era prin ’31, ’32, ’33. Coincidea cu \u00eenceperea \u00eenfloririi antisemitismului \u00een Rom\u00e2nia ca urmare a venirii lui Hitler la putere \u00een ’32 \u00een Germania [5] . Asta a fost printre primele manifest\u0103ri antisemite din Dorohoi, dac\u0103 or fi mai urmat \u015fi altele nu mai \u015ftiu fiindc\u0103 eu \u00een anii urm\u0103tori am plecat din Dorohoi. Asta m-a impresionat. \u00cencolo \u00een liceu nu era nici o diferen\u0163\u0103 \u00eentre noi, dar nu eram prieteni. Eram colegi, dar nu prieteni. Evreii \u00eentre ei, aveam grupul nostru de prieteni.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Locuia\u0163i \u00eentr-un cartier evreiesc?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Nu, nu existau cartiere evreie\u015fti \u015fi cartiere cre\u015ftine. Dac\u0103 pe strada unde am fost eu erau mai mul\u0163i evrei asta era o coinciden\u0163\u0103. Dar nu existau cartiere evreie\u015fti \u015fi cartiere cre\u015ftine.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Avea\u0163i vecini rom\u00e2ni, cre\u015ftini? Cum v\u0103 \u00een\u0163elegea\u0163i cu ace\u015ftia ?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Politicos, dar nu prieteni. Asta \u00eemi aduc aminte. Ne vorbeam cu deferen\u0163\u0103. Eram buni vecini, dar nu prieteni. Nu eram niciodat\u0103 la vreo petrecere \u00eempreun\u0103, la vreo ocazie. V\u0103 spun, \u00eemi aduc aminte c\u0103 n-am c\u0103lcat \u00een via\u0163a mea \u015fi nimeni, nici un evreu, nu c\u0103lca pe terenul Vulturii \u015fi nici un cre\u015ftin nu venea pe terenul Macabi. \u00cen schimb \u00een fiecare s\u00e2mb\u0103ta dup\u0103-amiaz\u0103 toat\u0103 popula\u0163ia, vorbesc tineretul evreiesc, se aduna pe terenul Macabi. Era o gr\u0103din\u0103 acolo.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Un parc, o gr\u0103din\u0103 de promenad\u0103?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Da, era un fel de teren. Era terenul de fotbal \u015fi pe l\u00e2ng\u0103 terenul de fotbal era o gr\u0103din\u0103 \u00een care venea tineretul. Erau ni\u015fte nuci mari frumo\u015fi, o gr\u0103din\u0103, un teren de popice \u015fi se f\u0103ceau chermeze. Apropo de chermeze \u0163iu minte c\u0103 pe vremea aia, \u00een copil\u0103ria mea – mi-a r\u0103mas impregnat\u0103 \u00een minte – exista gr\u0103dina public\u0103 din Dorohoi, \u00een care s\u00e2mb\u0103ta seara se f\u0103ceau chermeze, b\u0103tai de confetii. Exista atunci Regimentul 29 Infanterie din Dorohoi – poate c\u0103 mai exist\u0103 \u015fi acuma – care avea o fanfar\u0103 celebr\u0103 condus\u0103 de maiorul Cioc\u00e2rlan. \u00cen fiecare s\u00e2mb\u0103t\u0103 seara la chermez\u0103 \u00eentr-un pavilion special c\u00e2nta fanfara militar\u0103. \u00cemi aduc aminte c\u0103 acest maior Cioc\u00e2rlan avea cultur\u0103 muzical\u0103. Au fost primele mele no\u0163iuni de muzic\u0103, fiindc\u0103 \u00een repertoriu figurau arii celebre din operete. Mai t\u00e2rziu le-am re\u00eent\u00e2lnit ca melodii cunoscute. Atunci am re\u0163inut numai melodia \u015fi c\u00e2nd le-am reauzit mai t\u00e2rziu \u015fi am \u00eenceput s\u0103 \u015ftiu ce e opera \u015fi s\u0103 am no\u0163iuni de muzic\u0103, cuno\u015ftin\u0163e ca atare, mi-am dat seama c\u0103 asta am auzit-o de la maiorul Cioc\u00e2rlan. Fala ora\u015fului Dorohoi, rud\u0103 a acestui Cioc\u00e2rlan, era mare\u015falul Ilasievici, care era Mare\u015falul Palatului \u00een timpul lui Carol al II-lea. Dar alt\u0103 figur\u0103 celebr\u0103 a ora\u015fului era George Enescu. George Enescu avea o m\u0103tu\u015f\u0103 de-a lui, m\u0103tu\u015f\u0103 de s\u00e2nge, doamna Tomaziu. Familia Tomaziu era din aristocra\u0163ia t\u00e2rgului \u015fi el venea din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u00een vizit\u0103. Pentru dorohoieni el era Conu Jorjac. \u015ei \u00eemi aduc aminte c\u0103 \u00een timpul liceului a venit \u00een vizit\u0103 la m\u0103tu\u015fa lui. L\u00e2ng\u0103 liceu era lipit\u0103 sala de festivit\u0103\u0163i a liceului. \u0162iu minte c\u0103 atunci s-au \u00eentrerupt cursurile \u015fi to\u0163i elevii au fost du\u015fi \u00een sala de al\u0103turi unde George Enescu a dat un concert de vioar\u0103. Noi bine\u00een\u0163eles c\u0103 nu \u00een\u0163elegeam nimic, c\u0103 ne-am plictisit to\u0163i, dar a fost Conu Jorjac. Mi-aduc aminte cum ar\u0103ta: singur pe scen\u0103 c\u00e2nt\u00e2nd la vioar\u0103. Pentru asta au fost \u00eentrerupte cursurile, ceea ce, \u00een treac\u0103t fie spus, a fost o excep\u0163ie unic\u0103. Liceul Grigore Ghica V.V – cum se numea atunci, nu \u015ftiu dac\u0103 \u015fi acuma – era o \u015fcoal\u0103 foarte serioas\u0103 \u00een care domnea o disciplin\u0103 sever\u0103. Era un respect pentru profesori, pe care c\u00e2nd am venit aici \u00een Bucure\u015fti nu l-am \u00eent\u00e2lnit. \u00cemi aduc aminte c\u0103 existau liceul de b\u0103ie\u0163i Grigore Ghica \u015fi liceul de fete Regina Maria care erau separate. \u015ei dac\u0103 un b\u0103iat, un licean era v\u0103zut c\u0103 st\u0103 de vorb\u0103 cu o fat\u0103 de la liceu era eliminat pe trei zile. \u015ei atunci eliminarea din \u015fcoal\u0103 era o pedeaps\u0103 pe care o suportam cu to\u0163ii cu greu. Aveam un deosebit respect pentru \u015fcoal\u0103, pe care aici \u00een Bucure\u015fti nu l-am mai \u00eent\u00e2lnit.<\/p>\n

La Dorohoi \u00eempreun\u0103 cu colegii de liceu. Silviu Oi\u015fiovici a\u015fezat pe banc\u0103 cel din mijloc. Fotografia a fost f\u0103cut\u0103 \u00een 1934.<\/p>\n

C.G. : A fost vreun profesor care v-a marcat \u00een mod deosebit ?<\/p>\n

S.O: Unul anume nu, dar se f\u0103cea carte serioas\u0103. De pild\u0103, regulile de limb\u0103 rom\u00e2n\u0103 pe care le-am \u00eenv\u0103\u0163at de la profesorul S\u0103lceanu (o statur\u0103 de harterofil) m\u0103 ghideaz\u0103 p\u00e2n\u0103 \u015fi ast\u0103zi. Eu eram printre elevii care \u00eenv\u0103\u0163au u\u015for. Un alt profesor de care \u00eemi aduc aminte a fost cel de chimie, Dumitra\u015f, poreclit de elevi Cr\u0103c\u0103nel. Cu el am p\u0103\u0163it-o ur\u00e2t; odat\u0103, \u00een timpul orelor lui m-a prins citind sub banc\u0103 un foileton zilnic cum se publicau pe atunci cu aventurile lui P\u0103turel. Erau un soi de romane de proast\u0103 calitate \u00een foileton zilnic care stricau gustul cititului. \u015ei nu \u015ftiu cum am fo\u015fnit eu c\u0103 el m-a prins, a venit \u015fi mi-a luat ziarul. S-a \u00eenfuriat r\u0103u: \u201eLa lec\u0163ia viitoare te ascult din toat\u0103 materia!” Eu m-am preg\u0103tit, am luat toat\u0103 cartea de chimie \u015fi m-am pus la zi cu toate lec\u0163iile. Cum a intrat \u00een clas\u0103 la lec\u0163ia viitoare m-a scos la tabl\u0103 \u015fi m-a luat pagin\u0103 cu pagin\u0103. I-am preg\u0103tit tot, n-a putut s\u0103-mi fac\u0103 nimic. \u0162iu minte \u015fi acuma ultima \u00eentrebare pe care mi-a pus-o: \u201eCum se nume\u015fte drojdia de bere \u00een denumirea \u015ftiin\u0163ific\u0103?”. Am r\u0103spuns: \u201eSaharom\u00ecces cerevisiae.” \u201eNu, sahar\u00f3mices cerevisiae.” Asta e tot ce a putut s\u0103-mi corecteze, accentul. N-a putut s\u0103-mi fac\u0103 nimic \u015fi am plecat la loc. Era hot\u0103r\u00e2t s\u0103 m\u0103 tr\u00e2nteasc\u0103, repetent, nu corijent. N-a putut s\u0103-mi fac\u0103 nimic c\u0103 i-am r\u0103spuns la toate lec\u0163iile. St\u0103tusem cu o zi \u00eenainte \u015fi am repetat tot. Amintiri din liceu!<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Chimia se num\u0103ra printre obiectele dumneavoastr\u0103 favorite?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Nu, \u00eenv\u0103\u0163am de obicei. Mai mult m-a impresionat copil\u0103ria \u015fi amintirile ei \u015fi suf\u0103r c\u0103 nu pot s\u0103-mi amintesc o perioad\u0103 at\u00e2t de important\u0103 cum a fost cea din timpul r\u0103zboiului ca urmare a unui accident vascular.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Probabil pentru c\u0103 a fost o perioad\u0103 foarte dureroas\u0103 a\u0163i vrut s-o da\u0163i uit\u0103rii.<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Foarte dureroas\u0103 \u015fi am avut \u015fi acest accident vascular care m-a marcat foarte mult.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Dumneavoastr\u0103 c\u00e2nd a\u0163i plecat din Dorohoi?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Am plecat de acas\u0103 \u00een 1936. Cursul inferior de liceu l-am f\u0103cut la Dorohoi. C\u00e2nd am venit \u00een Bucure\u015fti un timp am avut o slujb\u0103, pe urm\u0103 am continuat cu liceul Laz\u0103r \u015fi apoi am \u00eenceput o facultate pe care din cauza \u00eemprejur\u0103rilor vitrege n-am terminat-o. Dar nu-mi place s\u0103 vorbesc despre mine pentru c\u0103, \u00een compara\u0163ie cu ce au suferit ai mei \u015fi modul cumplit \u00een care \u015fi-au g\u0103sit sf\u00e2r\u015fitul, socot aproape o impietate s\u0103 consider c\u0103 am avut \u015fi eu de suferit de pe urma Holocaustului; munca obligatorie, z\u0103pada \u015fi altele asemenea nici nu merit\u0103 men\u0163ionate. \u00cens\u0103 pot s\u0103 v\u0103 spun un lucru f\u0103r\u0103 relevan\u0163\u0103 pentru ceea ce urm\u0103ri\u0163i dumneavoastr\u0103, c\u0103 am tr\u0103it toate regimurile. Am tr\u0103it sub trei regi din patru c\u00e2\u0163i a avut Rom\u00e2nia.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> \u015ei ce impresie v-au l\u0103sat?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Ca impresie personal\u0103 din cele ce le-am tr\u0103it eu – dar m\u0103 apropii cu sfial\u0103 de acest domeniu – v\u0103 pot spune c\u0103 regele Ferdinand a fost foarte respectat, regele Carol al II-lea a fost temut, dar un mare afacerist care \u00eens\u0103 a adus prosperitate \u00eentregii \u0163\u0103ri, iar regele Mihai a fost \u015fi probabil mai este \u00eenc\u0103 foarte iubit. Legat de asta mi-aduc aminte de un episod. Regele Carol al II-lea a \u00eenfiin\u0163at Str\u0103jeria, o organiza\u0163ie de tineret \u015fcolar inspirat\u0103 de Cercet\u0103\u015fia de sorginte englez\u0103, care a existat \u015fi la noi. 8 iunie, data c\u00e2nd regele Carol al II-lea s-a re\u00eentors \u00een \u0163ar\u0103, a devenit s\u0103rb\u0103toare na\u0163ional\u0103. Cu acest prilej avea loc o parad\u0103 a tuturor organiza\u0163iilor de str\u0103jeri din \u0163ar\u0103 pe un stadion din cartierul Cotroceni (ast\u0103zi ocupat de construc\u0163ii). Regele Mihai – pe atunci Mare Voievod de Alba Iulia – participa la aceast\u0103 parad\u0103 \u00eempreun\u0103 cu un grup de c\u00e2\u0163iva elevi (\u00een uniform\u0103 de str\u0103jeri) care formau \u00eempreun\u0103 clasa sa special\u0103 de studiu. Odat\u0103 \u00eentr-o pauz\u0103 a paradei st\u0103tea \u00eempreun\u0103 cu clasa lui pe b\u0103ncile uneia dintre tribune, iar cei din jur se puteau apropia, bine\u00een\u0163eles la o distan\u0163\u0103 respectuoas\u0103. Printre ace\u015ftia m\u0103 aflam \u015fi eu. Nu tu bodigarzi, nu tu paz\u0103 special\u0103 (o fi fost probabil, dar nu se sim\u0163ea nic\u0103ieri). St\u0103team \u00een imediata apropiere \u015fi \u00eel admiram cum se poart\u0103 \u015fi converseaz\u0103 firesc cu colegii lui. Era o vreme \u00een care nu se \u015ftia de terorism. St\u0103team \u00een apropiere \u015fi-l admiram. At\u00e2t. Ce-i drept regele Mihai era un copil de o frumuse\u0163e excep\u0163ional\u0103, ceea ce contribuia cu un element \u00een plus s\u0103 fie at\u00e2t de iubit. Ce vremuri lini\u015ftite erau pe atunci!<\/p>\n

\u00cen leg\u0103tur\u0103 cu perioada de \u00eenflorire economic\u0103, pomenit\u0103 mai \u00eenainte, \u00een timpul regelui Carol au \u00eenceput s\u0103 intre \u00een \u0163ar\u0103 mari capitaluri. Atunci s-a cl\u0103dit \u015fi Palatul telefoanelor, care la timpul s\u0103u a fost cea mai \u00eenalt\u0103 cl\u0103dire din Bucure\u015fti. \u015ei \u00een timpul lui, \u00eencetul cu \u00eencetul, s-a cl\u0103dit \u015fi bulevardul Br\u0103tianu cu blocurile care sunt acuma. Din punct de vedere cultural \u015fi economic a fost cea mai \u00eenfloritoare perioad\u0103 a \u0163\u0103rii. \u00cen timpul lui au luat fiin\u0163\u0103 Funda\u0163iile Regale Carol al II-lea \u015fi, \u00eentre altele, s-a tip\u0103rit Enciclopedia Rom\u00e2n\u0103 din 10 volume. O \u00eenflorire a fost \u015fi pe linie literar\u0103. Marii scriitori, care au r\u0103mas \u015fi p\u00e2n\u0103 \u00een zilele noastre, Rebreanu, Sadoveanu, Cezar Petrescu, toat\u0103 pleiada asta de aur atunci a \u00eenflorit. Erau edituri care \u00eei tip\u0103reau \u015fi toat\u0103 lumea era ahtiat\u0103 dup\u0103 c\u0103r\u0163ile lor. Eu mi-am tr\u0103it copil\u0103ria, tinere\u0163ea pardon, \u00een aceast\u0103 perioad\u0103. \u00cen Dorohoi exista sub egida comunit\u0103\u0163ii o bibliotec\u0103 care \u00ee\u015fi avea sediul \u00een subsolul cl\u0103dirii \u015fcolii israelito-rom\u00e2ne. Orice carte nou ap\u0103rut\u0103 era cump\u0103rat\u0103, dat\u0103 la legat \u015fi intra imediat \u00een circuit. Noi cei care frecventam aceast\u0103 bibliotec\u0103 care, \u00een treac\u0103t fie zis, nu percepea nici un fel de cotiza\u0163ie de la membrii, ne \u00eenscriam pe o list\u0103 de a\u015fteptare a\u015fa c\u0103 \u00een cele din urm\u0103 eram la zi cu tot ce ap\u0103rea de sub tipar. Tot pe linie cultural\u0103 \u00een aceea\u015fi sal\u0103 a s\u0103lii israelito-rom\u00e2ne se derula o form\u0103 de manifestare cultural\u0103 care a r\u0103mas pentru mine unicat \u015fi anume procesul literar. La aceste procese literare participa tot tineretul evreu \u00eenc\u00e2t sala era tot timpul plin\u0103 v\u00e2rf. Procesul literar consta \u00een aducerea \u00een fa\u0163a unei a\u015fa numite instan\u0163e de judecat\u0103 a eroilor dintr-o lucrare cunoscut\u0103: roman, pies\u0103 de teatru. Exista judec\u0103tor, procuror, ap\u0103r\u0103tor \u015fi se derula \u00eentreaga procedur\u0103 pe care o urma un proces la tribunal: rechizitoriu, acuzare, ap\u0103rare \u015fi la sf\u00e2r\u015fit sentin\u0163a care era a\u015fteptat\u0103 cu sufletul la gur\u0103 de \u00eentreaga asisten\u0163\u0103. Repet aceast\u0103 manifestare a r\u0103mas unic\u0103 \u00een amintirea mea fiindc\u0103 n-am mai \u00eent\u00e2lnit-o nic\u0103ieri \u00een alt\u0103 parte \u00een afara ora\u015fului meu de ba\u015ftin\u0103.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Asta \u00een ce prive\u015fte activitatea cultural\u0103. Dar \u00een privin\u0163a vie\u0163ii economice ce ne pute\u0163i povesti?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> \u00cemi aduc aminte c\u0103 via\u0163a de toate zilele era foarte ieftin\u0103. Pe atunci \u00een Bucure\u015fti existau oltenii cu cobili\u0163e care f\u0103ceau aprovizionarea la domiciliu a fiec\u0103rei gospodine. \u00cen cobili\u0163ele pe care le purtau pe um\u0103r se g\u0103seau toate alimentele pe care \u00een mod obi\u015fnuit ni le procur\u0103m \u00een zilele noastre de la pia\u0163\u0103: pe\u015fte, carne, fructe, legume, br\u00e2nzeturi. Fiecare gospodin\u0103 avea oltenii ei \u015fi ei la r\u00e2ndul lor aveau clien\u0163ii lor \u015fi d\u0103deau \u015fi pe datorie. Iar pre\u0163urile, care determinau standardul de via\u0163\u0103, erau neimaginat de ieftine. \u00cemi aduc aminte c\u0103 m\u00e2ncarea cer\u015f\u0103torilor era format\u0103 din scrumbii de Dun\u0103re, m\u0103sline, halva fiindc\u0103 toate se g\u0103seau din bel\u015fug \u015fi erau foarte ieftine. Amintiri!<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Dar tot sub Carol al II-lea au fost adoptate \u015fi primele m\u0103suri antievreie\u015fti.<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Asta \u015fti\u0163i c\u00e2nd? Spre sf\u00e2r\u015fitul domniei sale c\u00e2nd sub influen\u0163a regimului care se \u00eenst\u0103p\u00e2nise \u00een Germania au \u00eenceput s\u0103 apar\u0103 \u015fi la noi ecouri.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Cum v-a afectat via\u0163a proclamarea statului na\u0163ional legionar \u00een toamna anului 1940?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Ca pe to\u0163i ceilal\u0163i evrei \u015fi nu sub o form\u0103 personal\u0103. Am avut posibilitatea \u015fi s\u0103 muncesc alternat cu perioadele de munc\u0103 obligatorie. F\u0103ceam eforturi speciale ca s\u0103 pot pl\u0103ti obliga\u0163iile c\u0103tre stat (pentru evrei se instituiser\u0103 contribu\u0163ii speciale \u00een bani \u015fi obiecte de \u00eembr\u0103c\u0103minte) pe care le achitam la zi. Dar principala mea preocupare era s\u0103 adun bani pe care s\u0103-i trimit alor mei \u00een Transnistria.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Ce pute\u0163i s\u0103-mi povesti\u0163i despre rebeliunea legionar\u0103 \u015fi pogromul de la Bucure\u015fti din ianuarie 1941?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Eu am tr\u0103it rebeliunea din ianuarie ’41 \u015fi despre ea \u00eemi aduc aminte foarte bine. Pe vremea aia eu \u00eei f\u0103ceam curte Tiei [so\u0163ia dumnealui, n.m. C.G.]. Aveam o slujb\u0103 \u015fi eram chemat \u015fi la munca obligatorie \u00een perioade care alternau. Obi\u015fnuiam \u00een fiecare zi dup\u0103 ce terminam slujba s\u0103 vin la viitoarea mea so\u0163ie. Locuia atunci \u00een Traian 21. \u015ei \u00eentr-o sear\u0103, dup\u0103 terminarea serviciului, am venit spre ei \u015fi nu i-am g\u0103sit acas\u0103. Femeia de serviciu, r\u0103mas\u0103 singur\u0103 acas\u0103, mi-a relatat c\u0103 s-au refugiat cu to\u0163ii la o locuin\u0163\u0103 din strada Bravilor unde locuia mama viitoarei mele soacre. \u00cen drum spre strada Bravilor c\u00e2nd treceam \u00een dreptul Templului Malbim am v\u0103zut cu stupoare c\u0103 dinspre cap\u0103tul opus al str\u0103zii a ap\u0103rut un convoi de vreo 20-30 de oameni care prezentau semne vizibile de maltratare, fe\u0163e tumefiate, str\u0103juit pe margini de 2-3 paznici. Spre surprinderea mea, care urm\u0103ream scena de pe marginea trotuarului cu m\u00e2inile la spate, am v\u0103zut c\u0103 \u00eentreg convoiul a intrat \u00een curtea Templului Malbim. C\u00e2nd ajung la poart\u0103 la mama mare, unde se aflau ceilal\u0163i, bat la poart\u0103 \u015fi v\u0103d c\u0103 iese cineva \u015fi \u00eemi face semn \u015fi exclam\u0103: \u201eDoamne!” \u201eCe v\u0103 mira\u0163i a\u015fa”, \u00eentreb eu nedumerit? C\u00e2nd intru \u00een\u0103untru continu\u0103: \u201eP\u0103i da tu nu \u015ftii ce se petrece?”, \u201eNu! Ce?”, \u00eentreb eu. \u201eP\u0103i e rebeliune. P\u0103i \u0103ia sunt evrei care au fost b\u0103tu\u0163i, du\u015fi \u00een Templu, iar de acolo Dumnezeu \u015ftie dac\u0103 vor mai sc\u0103pa.” Nu i-a trecut nim\u0103nui prin minte din cei care p\u0103zeau convoiul c\u0103 un evreu poate s\u0103 stea la marginea drumului \u015fi s\u0103 se uite nep\u0103s\u0103tor la ceea ce se petrece ca la o curiozitate. Abia c\u00e2nd am ajuns acolo mi-am dat seama ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103. A doua zi am avut posibilitatea s\u0103 ajung – nu mai \u0163in minte prin ce \u00eemprejur\u0103ri – undeva pe \u015foseaua Bonaparte, cam pe l\u00e2ng\u0103 cazarma pompierilor. La un moment dat am observat c\u0103 au \u00eenceput s\u0103 \u015fuiere gloan\u0163e \u015fi lumea s-a ad\u0103postit. \u00cencepuse controversa \u00eentre legionari \u015fi armat\u0103. \u00cemi \u0163iuiau gloan\u0163ele pe la urechi \u015fi eu nici nu mi-am dat seama. Am v\u0103zut c\u0103 al\u0163ii \u00een jurul meu se tr\u00e2ntesc la p\u0103m\u00e2nt atunci. Cum eu r\u0103m\u0103sesem \u00een picioare, cineva de l\u00e2ng\u0103 mine mi-a strigat: \u201eLa p\u0103m\u00e2nt c\u0103 \u0163iuie gloan\u0163ele, p\u0103zi\u0163i-v\u0103!” A\u015fa am tr\u0103it eu rebeliunea din ’41. Mai mult nu pot s\u0103-mi aduc aminte fiindc\u0103 am avut accidentul cerebral. \u00cen continuare \u015ftiu, mi-aduc aminte, c\u00e2nd am fost la familia Peltz, c\u0103 ei s-au refugiat \u015fi \u00een timpul c\u00e2t au fost refugia\u0163i la mama mare, mama doamnei Peltz, \u00een cursul aceleia\u015fi nop\u0163i au venit legionarii la ei acas\u0103 \u015fi l-au c\u0103utat pe Peltz. Bine\u00een\u0163eles nu l-au g\u0103sit, dar, \u00een schimb, au golit toat\u0103 casa cu tot ce era \u00een materie de provizii, dar \u015fi alte obiecte de prin cas\u0103. \u015ei-mi mai aduc aminte c\u0103 dup\u0103 ce s-au lini\u015ftit lucrurile guvern\u0103m\u00e2ntul a f\u0103cut o expozi\u0163ie, un fel de expunere \u00een care au fost adunate toate lucrurile care au fost pr\u0103date de cei ce au jefuit casele. \u015ei fiecare din cei care au avut de suferit pagube se ducea \u015fi \u00ee\u015fi recuno\u015ftea lucrurile. Familia Peltz nu \u015fi-a recunoscut dec\u00e2t un radio \u015fi pe acela l-au luat \u00eenapoi acas\u0103. Dar din celelalte lucruri nu au mai g\u0103sit nimic. Dup\u0103 ce s-au lini\u015ftit lucrurile familia Peltz s-a re\u00eentors acas\u0103, dar dup\u0103 un timp au fost evacua\u0163i \u015fi-au recuperati locuin\u0163a mult mai t\u00e2rziu c\u00e2nd le-a fost retrocedat\u0103 legal. Acolo am locuit eu vreo 10 ani dup\u0103 ce m-am c\u0103s\u0103torit. Astea sunt amintiri din timpul rebeliunii. Din p\u0103cate nu pot s\u0103-mi amintesc mai mult, fiindc\u0103, v\u0103 spun, am un gol \u00een memorie pentru multe din cele prin care am trecut. Noroc c\u0103 mi-au mai r\u0103mas aceste acte pe care vi le ar\u0103t.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Rom\u00e2nii v\u0103 mai aduce\u0163i aminte cum au reac\u0163ionat \u00een timpul rebeliunii legionare? Care a fost atitudinea acestora, a rom\u00e2nilor?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Exista o admosfer\u0103 general\u0103, fiindc\u0103 \u015fti\u0163i \u00een asemenea \u00eemprejur\u0103ri \u201emass-media”, cum i se spune acuma, creaz\u0103 opinia. Masele url\u0103 cu lupii. A\u015fa \u015fi atunci. Fiecare regim avea sus\u0163in\u0103torii lui \u015fi (mai pu\u0163ini, din pruden\u0163\u0103) adversari. A\u015fa a fost \u015fi o s\u0103 fie c\u00e2t e lumea. Era o atmosfer\u0103 general\u0103 antisemit\u0103. Era mentalitatea general\u0103. C\u00e2nd au fost comuni\u015ftii la putere majoritatea, mai ales la \u00eenceput, a \u0163inut cu guvernul. C\u00e2nd au fost legionarii la putere opinia public\u0103 a \u0163inut cu cei afla\u0163i la putere. \u015ei tot ca de obicei unii de o parte, al\u0163ii, mai pu\u0163ini, de cealalt\u0103 parte. Mai t\u00e2rziu la fel \u015fi cu guvernul Antonescu. \u015ei asta s-a \u00eent\u00e2mplat \u015fi se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u015fi \u00een zilele noastre \u015fi a\u015fa va fi c\u00e2t va fi lumea.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Despre pogromul de la Ia\u015fi din vara anului 1941 a\u0163i \u015ftiut ceva ?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Nu am avut nici o leg\u0103tur\u0103. Pogromul din Bucure\u015fti l-am tr\u0103it. \u015ei pogromul din Dorohoi iar\u0103\u015fi. [6] Mi-aduc aminte sub aspectul \u0103sta c\u0103 – \u0163iu minte doar at\u00e2t – unul din victimele pogromului din Dorohoi a fost un vecin de-al nostru, locotenentul Bercovici, Emil Bercovici, care a fost \u00eempu\u015fcat, nu mai \u0163iu minte \u00een ce \u00eemprejur\u0103ri. La \u00eenmorm\u00e2ntarea lui – era ofi\u0163er \u00een armat\u0103 – \u00een timp ce avea loc ceremonia funerar\u0103 la cimitirul evreiesc din Dorohoi, dar nu sunt sigur prea mult de astea toate, trupele \u00een retragere au trecut prin fa\u0163a cimitirului \u015fi au \u00eenceput s\u0103-i \u00eemproa\u015fte cu gloan\u0163e pe cei ce participau la ceremonie. \u00cens\u0103, ceea ce am ajuns s\u0103 spun cu mult regret, dar trebuie s-o spun, este c\u0103 p\u0103rin\u0163ii mei nu s-au num\u0103rat \u015fi ei printre victimele pogromului de atunci ceea ce i-ar fi cru\u0163at de oroarea convoaielor \u00een mers pe jos a regimului de deportare \u015fi de toate chinurile de nedescris \u00een care \u015fi-au g\u0103sit sf\u00e2r\u015fitul un an mai t\u00e2rziu.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Mi-a\u0163i ar\u0103tat stelele galbene. [7] Sunt cele pe care le-au purtat p\u0103rin\u0163ii dumneavoastr\u0103?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Nu \u015ftiu cum au ajuns la mine, nu-mi aduc aminte. Dar e aplicat\u0103 pe ele \u015ftampila ora\u015ful Dorohoi (Anexa 20).<\/p>\n

C.G.:<\/strong> \u00cen Bucure\u015fti nu a\u0163i purtat steaua galben\u0103?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> \u00cen Bucure\u015fti nu s-a purtat steaua galben\u0103.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Cineva din familia dumneavoastr\u0103 s-a num\u0103rat printre victimele pogromului de la Dorohoi? Al\u0163i membrii dec\u00e2t p\u0103rin\u0163ii? M\u0103 refer la rude de gradul doi: unchi, m\u0103tu\u015fi.<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Nu. \u00cen schimb am avut o sor\u0103 care a urmat o facultate \u00een Bucure\u015fti. Dup\u0103 c\u0103s\u0103torie a tr\u0103it cu so\u0163ui ei \u00een Cern\u0103u\u0163i. \u015ei c\u00e2nd ai no\u015ftrii au reintrat \u00een Bucovina (1941) \u00een Cern\u0103u\u0163i s-a instituit un ghetou \u00een care a fost \u015fi ea. \u00cen cele din urm\u0103 a avut norocul s\u0103 se salveze din ghetou urm\u00e2ndu-\u015fi so\u0163ul \u00een Germania unde el \u00ee\u015fi f\u0103cuse oarecare studii. Acolo \u00ee\u015fi are \u015fi morm\u00e2ntul. Dup\u0103 ce s-au deschis grani\u0163ele noastre \u00een timpul comunismului, s-au f\u0103cut mari diligen\u0163e \u015fi mi s-a permis s\u0103 m\u0103 duc s-o vizitez \u015fi am prins-o \u00eenc\u0103 \u00een via\u0163\u0103 o singur\u0103 dat\u0103 c\u00e2nd am vizitat-o ca turist. Din nefericire dup\u0103 aceast\u0103 vizit\u0103 ea a \u00eencetat la scurt timp din via\u0163\u0103, iar urm\u0103toarele mele vizite \u00een Germania n-au mai fost ca turist, ci ca s\u0103 pl\u00e2ng la singurul morm\u00e2nt care mi-a r\u0103mas din familie. Ceilal\u0163i sunt r\u0103ma\u015fi pentru totdeauna cu morminte necunoscute. Ca urmare m\u0103 urm\u0103rea ca o obsesie ideea s\u0103 fac ceva pentru ca trecerea lor prin via\u0163\u0103 \u015fi mai ales sf\u00e2r\u015fitul lor tragic s\u0103 nu se piard\u0103 \u00een anonimat. Rezolvarea am g\u0103sit-o \u00een ajutorul pe care guvernul elve\u0163ian l-a acordat \u00een dolari fiec\u0103rui evreu din Rom\u00e2nia care la timpul s\u0103u a trecut prin persecu\u0163iile rasiale. Cu banii respectivi mi-am cump\u0103rat un loc de veci pe care, m\u0103rturisesc, l-am achizi\u0163ionat cu inten\u0163ia bine stabilit\u0103 de la \u00eenceput de a g\u0103si locul, singurul potrivit, pe care s\u0103 a\u015fez o plac\u0103 memorial\u0103 \u00een care s\u0103 fie men\u0163iona\u0163i cei cinci martiri din familia mea. Ceea ce \u00een parte ar fi – m\u0103car simbolic – ceva care s\u0103 le \u0163in\u0103 loc de morm\u00e2nt \u015fi \u00een al doilea r\u00e2nd s\u0103 realizez ceea ce bunul Dumnezeu nu a \u00eeng\u0103duit pe aceast\u0103 lume: reunificarea – din nou numai simbolic\u0103 – a familiei.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Dumneavoastr\u0103 a\u0163i fost \u00eentr-un lag\u0103r de munc\u0103 sau a\u0163i f\u0103cut parte dintr-un deta\u015fament de munc\u0103?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Da, dintr-un deta\u015fament de munc\u0103 de care nu-mi aduc aminte dec\u00e2t c\u0103 am undeva scris. Parc\u0103 a fost o carier\u0103 de nisip, alt\u0103dat\u0103 ceva de ordin statistic, dar ce cred c\u0103 mai \u015ftiu este c\u0103 perioadele de munc\u0103 obligatorie au alternat cu perioadele \u00een care am putut fi prezent la serviciu ceea ce m\u0103 preocupa \u00een mod imperativ fiindc\u0103 trebuia s\u0103 trimit bani alor mei \u00een Transnistria. Poate c\u0103 nici de asta nu mi-a\u015f fi adus aminte prea mult dac\u0103 nu ar fi r\u0103mas chitan\u0163ele cu care le-am trimis ace\u015fti bani din care cea mai mare parte nici m\u0103car nu a ajuns la ei; chitan\u0163ele au r\u0103mas doar ca o amintire dureroas\u0103 raportat la faptul c\u0103 mama \u00een special a murit de foame.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Unde era cariera de nisip \u00een care a\u0163i lucrat?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Dac\u0103 nu-mi r\u0103m\u00e2nea un document care s\u0103 aminteasc\u0103 c\u0103 am participat la munca obligatorie poate c\u0103 nu mi-a\u015f fi adus aminte de am\u0103nuntul c\u0103 am f\u0103cut parte din deta\u015famentele respective.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Deci n-a\u0163i putea s\u0103-mi spune\u0163i cum reac\u0163ionau oamenii, trec\u0103torii de pe strad\u0103 c\u00e2nd v\u0103 vedeau ?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Dac\u0103 v\u0103 referi\u0163i la cur\u0103\u0163area z\u0103pezii a\u015f putea s\u0103 v\u0103 relatez \u00een general f\u0103r\u0103 am\u0103nunte c\u0103 acest soi de munc\u0103 obligatorie era singura care se f\u0103cea \u00een v\u0103zul lumii pe strad\u0103. \u015ei \u00eemi aduc foarte vag aminte c\u0103 aveam un singur paznic pentru un grup foarte numeros de mobiliza\u0163i, iar lumea din jur se obi\u015fnuise cu prezen\u0163a unor asemenea deta\u015famente \u015fi nu le acorda nici o aten\u0163ie. (Anexa 7). Restul muncilor se f\u0103cea \u00een perimetre \u00eenchise, departe de ochii lumii.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> A\u0163i fost obligat la plata unor contribu\u0163ii \u00een bani sau \u00een natur\u0103?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> O, da! \u00cen privin\u0163a aceasta am fost foarte con\u015ftiincios, martor \u00eemi este un teanc \u00eentreg de chitan\u0163e pe care cu totul \u00eent\u00e2mpl\u0103tor le-am g\u0103sit dup\u0103 un lung \u015fir de ani uitate \u00eentr-un fund de sertar. C\u00e2t mi s-a cerut at\u00e2t am pl\u0103tit (Anexa 5).<\/p>\n

C.G.:<\/strong> \u00cen ce constau aceste contribu\u0163ii?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Obiecte, c\u0103m\u0103\u015fi, bani, taxe militare, etc.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> \u015ei a\u0163i putut s\u0103 suporta\u0163i aceste contribu\u0163ii \u00een bani \u015fi \u00een natur\u0103?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Da, nu exista alternativ\u0103 dec\u00e2t doar s\u0103 risc \u00eenchisoarea.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Am v\u0103zut printre aceste chitan\u0163e \u015fi una care atest\u0103 plata pentru construc\u0163ia Palatului Invalizilor.<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Da. Dar dup\u0103 c\u00e2t \u00eemi aduc aminte contribu\u0163ia pentru Palatul Invalizilor a fost impus\u0103 \u00eentregului popor rom\u00e2n nu numai evreilor. Dar am rezervele mele – timpul \u015fi v\u00e2rsta \u00ee\u015fi spun cuv\u00e2ntul (Anexa 6). \u00cen schimb, taxele care \u00eei priveau numai pe evrei trebuiau pl\u0103tite \u015fi m-am conformat \u00eentocmai f\u0103r\u0103 nici un dubiu. [8]\n

C.G.:<\/strong> Taxe pentru scutirea de munc\u0103 obligatorie nu a\u0163i pl\u0103tit? Adic\u0103 nu putea\u0163i s\u0103 pl\u0103ti\u0163i taxe care s\u0103 v\u0103 scuteasc\u0103 de aceast\u0103 munc\u0103 obligatorie?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Nu, nu a\u015fa ceva nu era. S\u0103 prestezi cum s-ar spune munc\u0103 obligatorie \u00een bani. Nu a\u015fa ceva nu exista.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Au existat restric\u0163ii de circula\u0163ie impuse evreilor?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Nu, \u00een Bucure\u015fti nu. Sau cel pu\u0163in nu-mi amintesc eu de a\u015fa ceva.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> \u00cen Bucure\u015fti nu. Dar \u00een afar\u0103? De exemplu, Emil Dorian poveste\u015fte \u00een jurnalul s\u0103u c\u0103 \u00een timpul bombardamentelor din Bucure\u015fti popula\u0163ia evreiasc\u0103 nu putea s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 Bucure\u015ftiul.<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Eu personal, de\u015fi am tr\u0103it \u00een Bucure\u015fti \u00een toat\u0103 perioada bombardamentelor, nu-mi aduc aminte. Invoc acelea\u015fi rezerve \u00een ce prive\u015fte posibilitatea de a fi uitat. \u00cen schimb, mi s-a imprimat \u00een minte situa\u0163ia \u00een care a\u015fteptam cu sufletul la gur\u0103 \u00een ad\u0103post \u015fi ne rugam: \u201eD\u0103 Doamne s\u0103 plece la Ploie\u015fti!” Regiunea petrolifer\u0103 constituia unul din principalele obiective de bombardat. \u00cemi aduc aminte, \u00eens\u0103, de un alt episod pe care l-am auzit din gura altcuiva. \u00cen 4 aprilie c\u00e2nd a avut loc primul bombardament american asupra Bucure\u015ftiului \u00een Calea Grivi\u0163ei – asta din p\u0103cate e autentic\u0103 – printre d\u0103r\u00e2m\u0103turi un om a fost \u00eengropat \u00een morman de zid\u0103rie \u015fi a r\u0103mas numai capul afar\u0103 cu o p\u0103l\u0103rie. \u015ei striga ca din gura de \u015farpe dup\u0103 ajutor. Un trec\u0103tor s-a \u00eendreptat c\u0103tre el \u015fi \u00een loc s\u0103-l ajute s\u0103 ias\u0103 din d\u0103r\u00e2m\u0103turi i-a luat p\u0103l\u0103ria din cap \u015fi a plecat mai departe.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Existau restric\u0163ii privind aprovizionarea cu alimente impuse popula\u0163iei evreie\u015fti ?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Nu-mi aduc aminte, nu cred.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Adic\u0103 nu avea\u0163i voie s\u0103 intra\u0163i \u00een pie\u0163e \u00eentre anumite ore?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Nici asta nu-mi aduc aminte s\u0103 fi fost. Or fi fost restric\u0163ii de care eu – trebuie s\u0103 m\u0103 repet – nu-mi amintesc.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Nu v\u0103 mai aduce\u0163i aminte de vreun incident sau dimpotriv\u0103 de un gest de omenie, de \u00eentr-ajutorare din partea celorlal\u0163i fa\u0163a de evrei?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> \u015ei aici nu se poate formula o tr\u0103s\u0103tur\u0103 general\u0103. Atitudinea era \u00een func\u0163ie de caracterul fiec\u0103rui om. Existau oameni cumsecade care ne priveau cu simpatie \u015fi ne acordau ajutorul lor omenesc, iar al\u0163ii care aveau atitudine contrarie. Oameni \u015fi oameni.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Munca obligatorie pe care a\u0163i prestat-o a avut vreo influen\u0163\u0103 asupra st\u0103rii s\u0103n\u0103t\u0103\u0163ii dumneavoastr\u0103?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> \u00cen privin\u0163a asta, printre actele r\u0103mase de atunci am g\u0103sit o h\u00e2rtie datat\u0103 1940 \u00een care se preciza c\u0103 la un control f\u0103cut la pl\u0103m\u00e2ni nu mi s-a g\u0103sit nimic de ordin patologic. \u00cen schimb la un alt control din anii ’42 mi s-a pus diagnosticul bolnav de tuberculoz\u0103. Am acte pentru asta (Anexa 8). Ceea ce \u00eemi amintesc \u00een mod cert este c\u0103 \u00eentr-adev\u0103r \u00een perioada respectiv\u0103 m-am \u00eemboln\u0103vit de tuberculoz\u0103 \u015fi a trebuit s\u0103 urmez \u00een consecin\u0163\u0103 un tratament care a durat ani \u00eendelunga\u0163i \u015fi mi-a influen\u0163at \u00een continuare tot restul vie\u0163ii. Dar cred c\u0103 m-am \u00eentins deja prea mult vorbind numai despre mine c\u00e2nd de fapt pe mine m\u0103 doare altceva: amintirea celor cinci martiri din familia mea. Ceea ce spun eu este ceva banal. \u015ei v\u0103 spun, nu v\u0103 sup\u0103ra\u0163i, dar nu-mi place s\u0103 vorbesc despre persoana mea.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> V\u0103 \u00een\u0163eleg, dar nu sunt de acord cu dumneavoastr\u0103 c\u0103 este ceva banal.<\/p>\n

S.O.:<\/strong> M\u0103 rog, asta v\u0103 apar\u0163ine dumneavoastr\u0103. Eu a\u015fa m\u0103 simt. Dar v\u0103 spun, m\u0103 simt oarecum vinovat c\u0103 p\u0103rin\u0163ii mei au fost singuri \u015fi au sufeit ceea ce au suferit. Adev\u0103rul este c\u0103 eu a trebuit s\u0103 plec de acas\u0103 ca \u015fi ceilal\u0163i doi copii, fiindc\u0103 tata s\u0103r\u0103cise \u015fi nu avea cum s\u0103 ne asigure nou\u0103 copiilor lui p\u00e2inea cea de toate zilele. \u015ei de aceea am plecat de acas\u0103. Iar ei c\u00e2nd au fost deporta\u0163i erau s\u0103raci lipi\u0163i p\u0103m\u00e2ntului. Eu totu\u015fi v-a\u015f ruga, persoana mea nu prezint\u0103 interes \u015fi eu suf\u0103r de idiosincrazia publicit\u0103\u0163ii, a\u015fa c\u0103 v-a\u015f fi recunosc\u0103tor dac\u0103 am vorbi c\u00e2t mai pu\u0163in despre persoana mea c\u0103 am vorbit, dup\u0103 mine, prea mult. Din familia mea cinci persoane au murit \u00een lag\u0103re, fiecare \u00een alte condi\u0163ii, \u00een alt loc, \u00een alte \u00eemprejur\u0103ri. \u015ei dup\u0103 ce o s\u0103 afla\u0163i despre to\u0163i ceilal\u0163i o s\u0103 constata\u0163i un lucru: c\u0103 \u00eentr-o singur\u0103 familie printr-un tragic concurs de \u00eemprejur\u0103ri se g\u0103sesc reunite variile forme \u00een care s-a manifestat Holocaustul \u00een Rom\u00e2nia. De pild\u0103 p\u0103rin\u0163ii – s\u0103 \u00eencep cu ei – au fost deporta\u0163i \u00een Transnistria din ora\u015ful Dorohoi. Or ce s-a \u00eent\u00e2mplat? Dup\u0103 cum v-am spus mai sus, deportarea lor s-a f\u0103cut din eroare; din Dorohoi nu trebuia deportat nici un evreu. A\u015fa c\u0103 dup\u0103 plecarea primelor dou\u0103 convoaie deportarea celorlal\u0163i a fost oprit\u0103. Pentru p\u0103rin\u0163ii mei a fost, \u00eens\u0103, prea t\u00e2rziu; nimeni nu s-a mai g\u00e2ndit s\u0103 revin\u0103 asupra acestei erori pe care bie\u0163ii mei p\u0103rin\u0163i au pl\u0103tit-o cu via\u0163a.[9] Dup\u0103 deportare am primit primele ve\u015fti de la ei pe c\u0103r\u0163i po\u015ftale tip \u00een care aveau dreptul numai la \u015fase r\u00e2nduri \u015fi care purtau \u015ftampila cenzurii. Iat\u0103 de pild\u0103 aici una din c\u0103r\u0163ile po\u015ftale: Drag\u0103 Silviu, – asta-i \u00een lunile care au precedat deportarea, \u0103sta-i scrisul lui tata. Domnului Silviu Oi\u015fiovici, Bucure\u015fti, strada Traian 21. \u00cen Traian 21… dumneavoastr\u0103 probabil c\u0103 nu \u015fti\u0163i c\u0103 sunte\u0163i prea t\u00e2n\u0103r\u0103, n-a\u0163i auzit probabil de scriitorul Peltz.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Ba da cum s\u0103 nu.<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Cel care a scris Calea V\u0103c\u0103re\u015fti.[10] Eu am fost c\u0103s\u0103torit cu fiica lui, Tia Peltz, pictori\u0163a. \u015ei am locuit aici \u00een Traian 21, asta e adresa lui Peltz. Iat\u0103 ce mi-au scris p\u0103rin\u0163ii mei. Dac\u0103 v\u0103 intereseaz\u0103? \u00cemi da\u0163i voie s\u0103 o reproduc pentru c\u0103 este ultima carte po\u015ftal\u0103 pe care mi-au trimis-o din Dorohoi, dar nici ei, nici eu nu \u015ftiam \u00eenc\u0103 asta?<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Cum s\u0103 nu.<\/p>\n

S.O.:<\/strong> 11.10. 1941 – c\u00e2teva zile mai t\u00e2rziu au fost deporta\u0163i – Ieri am primit lampa \u015fi azi am primit \u015fi telegrafic 500 de lei de la tine. V\u0103 da\u0163i seama c\u00e2t de nevoia\u015fi erau dac\u0103 a fost nevoie s\u0103 le trimit o sticl\u0103 de lamp\u0103 din Bucure\u015fti! De c\u00e2te ori nu \u0163i-am scris s\u0103 nu trimi\u0163i telegrafic c\u0103 aici \u00een ora\u015f \u00een cazul cel mai r\u0103u nu sunt pierdut c\u0103 am la cine s\u0103 m\u0103 \u00eemprumut. Te rog r\u0103spunde-mi la ultima scrisoare. Te s\u0103rut, tata! \u015ei continu\u0103 mama: Complimente cuscrilor \u015fi s\u0103rut\u0103 pe Tia! Tia e so\u0163ia mea, eram c\u0103s\u0103tori\u0163i. Drag\u0103 Silviule, \u00ee\u0163i mul\u0163umesc foarte mult pentru mandat \u015fi lamp\u0103 \u015fi \u00ee\u0163i doresc din nou s\u0103 fii s\u0103n\u0103tos cu to\u0163i membrii noii tale familii \u015fi feri\u0163i de nevoi. Te rog mult r\u0103spunde-mi la scrisoare \u015fi recomandata din 30\/9. Copiii ne scriu – copiii sunt sora mea \u015fi so\u0163ul ei din Cern\u0103u\u0163i – c\u0103 au primit ve\u015fti de la tine \u015fi de la Charles ve\u015fti bune. De altfel slav\u0103 Domnului c\u0103 sunte\u0163i s\u0103n\u0103to\u015fi. S\u0103 vedem ce mai fel de ve\u015fti vom primi de la ei. Scrie\u0163i-ne totul detaliat despre tine \u015fi ai t\u0103i. (…) Dorim ve\u015fti bune! Acuma tata urm\u0103toarea scrisoare din 9. XI 1941 : Drag\u0103 Silvi! \u0162iu s\u0103-\u0163i comunic c\u0103 chiria\u015ful nostru – vecinii – \u00eempreun\u0103 cu to\u0163i cei din provincie au plecat azi, iar noi cred c\u0103 vom pleca miercuri sau joi – deportarea – \u00een orice caz s\u0103 nu mai trimi\u0163i – bani – \u015fi s\u0103 nu ne mai scrii p\u00e2n\u0103 nu vei avea alt\u0103 coresponden\u0163\u0103 din partea-mi. Cartea ta po\u015ftal\u0103 din 11.X am primit-o abia ieri. Noi suntem slav\u0103 domnului bine s\u0103n\u0103to\u015fi, dorim numai s\u0103 putem trece u\u015for voyajul. De voi ne nec\u0103jim mai mult. Te s\u0103rut tata. Mai scrie \u015fi mama aici. Dup\u0103 at\u00e2ta vreme e scrisul \u015fters: Drag\u0103 Sylviu! \u0162i-am spus la cartea po\u015ftal\u0103 precedent\u0103 care sper c-ai primit-o c\u0103 noi \u00ee\u0163i vom scrie mereu, \u00eens\u0103 nu \u015ftiu acum de-\u0163i vom putea scrie regulat, te rog nu fii dezolat. Ei, m\u0103 lini\u015ftesc pe mine! \u015ei odat\u0103 cu cartea ta po\u015ftal\u0103 am primit \u015fi una de la \u201ecopii” din 3 curent; ne scriu c\u0103 a\u015fteapt\u0103 ve\u015fti actuale de voi \u015fi sunt slav\u0103 Domnului s\u0103n\u0103to\u015fi. S\u0103 n-ai nici o grij\u0103 de noi c\u0103 suntem s\u0103n\u0103to\u015fi. \u0162i-am confirmat \u015fi cei 500 lei. Am auzit c\u0103 \u015fi voi ve\u0163i fi vecini cu noi – se spunea atunci c\u0103 vor fi deporta\u0163i to\u0163i evreii din Rom\u00e2nia \u015fi cei din Bucure\u015fti. V\u0103 s\u0103rut cu drag mama (Anexa 9). Urm\u0103toarea carte po\u015ftal\u0103 am primit-o din Transnistria lag\u0103rul Moghil\u0103u cu data de 19 noiembrie 1941. Iat-o aici. Eu le-am mai trimis o carte po\u015ftal\u0103 care, dup\u0103 cum se vede, mi-a venit \u00eenapoi fiindc\u0103 este men\u0163ionat dup\u0103 plecare \u015fi este scris retur, \u015ftears\u0103 adresa \u015fi scrie retur. Iat\u0103 ce le-am scris ca s\u0103 vede\u0163i culmea ironiei: Bucure\u015fti 10 noiembrie [1941], Dragii mei, – a doua zi ei au fost deporta\u0163i. Azi e o zi fericit\u0103. Am primit po\u015fta \u015fi de la dumneavoastr\u0103 \u015fi de la Tu\u0163a \u015fi [nu se \u00een\u0163elege, n.m. C.G.] de la Puiu. Cred c\u0103 \u00eentre timp a\u0163i primit cartea po\u015ftal\u0103 cu anexa de r\u0103spuns – fiindc\u0103 eu le trimiteam o carte po\u015ftal\u0103 c\u0103 n-aveau bani nici de po\u015ft\u0103; le trimiteam o carte po\u015ftal\u0103 cu adresa mea retur c\u0103 n-aveau bani s\u0103 ia o carte po\u015ftal\u0103 – c\u00e2t \u015fi cea urm\u0103toare. Scrisoarea \u00eenc\u0103 n-am terminat-o \u015fi nu m\u0103 pot hot\u0103r\u00ee s-o trimit la jum\u0103tate cu toate c\u0103 tot ce m-a\u0163i \u00eentrebat v-am r\u0103spuns \u00een prima carte po\u015ftal\u0103. Tu\u0163a m\u0103 \u00eentreab\u0103 de adresa Sidoniei. V\u0103 rog pe dumneavoastr\u0103 care pute\u0163i s-o \u00eentreba\u0163i pe Sabina sau pe Eti s\u0103 c\u0103uta\u0163i s-o afla\u0163i \u015fi s\u0103 mi-o scrie\u0163i mie sau ei. Eu i-am scris c\u0103 s-a m\u0103ritat cu un b\u0103iat bogat fiindc\u0103 mi se pare c\u0103 a\u015fa mi-a\u0163i spus c\u00e2nd am fost ultima oar\u0103 acas\u0103. Fotografia e aceea\u015fi care o ave\u0163i \u015fi dumneavoastr\u0103. M\u00e2ine v\u0103 trimit un mandat de 300 de lei \u015fi o s\u0103 v\u0103 mai trimit \u015fi joi. S\u0103-mi ajute Dumnezeu s\u0103 v\u0103 pot trimite mai mult \u015fi s\u0103 am ve\u015fti bune de la dumneavoastr\u0103. Culmea ironiei! Puiu \u00eemi scrie c\u0103 e bine s\u0103n\u0103tos. Tia vrea s\u0103 v\u0103 scrie \u015fi ea de aceea \u00eenchei cu multe s\u0103rut\u0103ri dragi, Sylviu. Are mare importan\u0163\u0103 asta c\u0103 scrie dup\u0103 plecare \u015fi returul este abia vizibil (Anexa 10).<\/p>\n

Au fost deporta\u0163i \u015fi a \u00eenceput calvarul la Moghil\u0103u, lag\u0103rul Moghil\u0103u. \u015ei iat\u0103 aici o carte po\u015ftal\u0103 primit\u0103 din lag\u0103r.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Din lag\u0103rul de la Moghilev ?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> S\u0103 v\u0103 ar\u0103t.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Transnistria.<\/p>\n

S.O.:<\/strong> \u015ei aici este 26 noiembrie, Silviu Oi\u015fiovici Traian 21: Drag\u0103 Silviu! Suntem aici de s\u00e2mb\u0103t\u0103, suntem bine s\u0103n\u0103to\u015fi, ne este bine, dar bine\u00een\u0163eles lui… cutare care a murit, dar au \u015fters – \u00eei este mult mai bine – celui care a murit, dar au \u015fters.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Cine? Autorit\u0103\u0163ile rom\u00e2ne?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> E o rud\u0103 a noastr\u0103 pe care eu am identificat-o la timpul s\u0103u, dar acuma nu mai \u0163iu minte. S-au referit la cineva care a murit. S\u0103 nu ne trimi\u0163i nimic numai complimente ce ne-a trimis Charles – adic\u0103 bani – lui Tu\u0163a, \u00eens\u0103 numai prin ocazie la Comunitatea izraelit\u0103 Moghil\u0103u pentru S[igmund] Oi\u015fiovici. Caut\u0103 s\u0103 ne parvin\u0103 c\u00e2t mai cur\u00e2nd posibil c\u0103 suntem tare \u00eengrijora\u0163i. V\u0103 s\u0103rut\u0103 pe to\u0163i, Tata. Astea toate ei le scriau sub cenzur\u0103 \u015fi acuma \u00eenc\u0103 treac\u0103-mearg\u0103, dar la cele ulterioare nu aveau voie s\u0103 scrie dec\u00e2t 6 r\u00e2nduri \u00eentr-o carte po\u015ftal\u0103. Dragii mei am plecat joi \u015fi s\u0103mb\u0103t\u0103 15 am ajuns aici. Nu \u015ftiu ce s\u0103 v\u0103 scriu \u00eent\u0103i. V\u0103 rog pe voi, ruga\u0163i pe Charles – Charles era unchiul cel bogat din Bucure\u015fti, dar care nu i-a p\u0103sat deloc de ei, nu i-a ajutat niciodat\u0103 – s\u0103 fac\u0103 ceva pentru noi. Din suflet v\u0103 rog. S\u0103rut\u0103ri mama. Asta-i cartea po\u015ftal\u0103 (Anexa 11). Ei nu au primit nimic \u00een tot acest timp. Tata a fost oarecum predispus la ce avea s\u0103 urmeze. M\u0103 refer la faptul c\u0103 el a luptat \u015fi \u00een Primul R\u0103zboi Mondial \u015fi ceea ce \u015ftiu din povestirile lor este c\u0103 s-a \u00eemboln\u0103vit \u015fi atunci de tifos exantematic \u015fi mama i-a dus m\u00e2ncare \u00een ceea ce s-a numit atunci lazaret. Erau concentra\u0163i \u00eentr-un lag\u0103r a celor bolnavi de tifos exantematic \u015fi i-a dus m\u00e2ncare. Deci tata era oarecum sl\u0103bit, predispus trupe\u015fte. C\u00e2teva luni dup\u0103 aceea ei au plecat \u00een noiembrie 1941 cu al doilea convoi. \u015ei \u00een februarie a anului 1942 tata a murit de tifos exantematic \u00een Moghil\u0103u [11]. Nu \u015ftiu unde a fost \u00eenmorm\u00e2ntat, dar \u015ftiu data exact\u0103 fiindc\u0103 mama a reu\u015fit s\u0103-mi trimit\u0103 pe un petec de h\u00e2rtie, pe care \u00eel am \u015fi acuma, c\u00e2teva ve\u015fti, \u00eentre altele: Tata a murit la 22 februarie anul \u0103sta bolnav. Prin cineva, nu mai \u0163iu minte cum, v\u0103 da\u0163i seama!<\/p>\n

Tat\u0103l s\u0103u, Sigmund Oi\u015fiovici. Deportat de c\u0103tre autorit\u0103\u0163ile rom\u00e2ne din Dorohoi va muri \u00een februarie 1942 \u00een Moghilev. Fotografia a fost f\u0103cut\u0103 pe data de 11 februarie 1939<\/p>\n

Eu trebuie s\u0103 v\u0103 spun c\u0103 am avut un accident vascular \u015fi o bun\u0103 perioad\u0103 din vremea respectiv\u0103 e cufundat\u0103 \u00een \u00eentuneric. Nu mai \u0163iu minte cine mi l-a adus. \u00centre altele iat\u0103 ce se mai poate descifra (V\u0103 da\u0163i seama la distan\u0163\u0103 din ‘942 p\u00e2n\u0103 acuma!): Drag\u0103 Silviu am aflat abia acum…(o vrut s\u0103 spun\u0103 c\u0103 o parte din evrei au r\u0103mas \u00een Dorohoi, n-a fost urmat\u0103 de ceilal\u0163i) Afl\u0103 deci c\u0103 tata a murit bolnav la 22 februarie \u015fi tr\u0103iesc dup\u0103 boal\u0103 \u00een cea mai ne\u00eenchipuit\u0103 mizerie, av\u00e2nd grabnic\u0103 nevoie de ajutor c\u0103ci aici este mare scumpete de via\u0163\u0103. V\u0103 rog din tot sufletul apela\u0163i la fra\u0163ii mei, eu ne\u015ftiind situa\u0163ia voastr\u0103 actual\u0103. V-am rugat prin nenum\u0103rate c\u0103r\u0163i po\u015ftale recomandate, neav\u00e2nd bani pentru telegram\u0103 \u015fi v\u0103 implor \u015fi acum nu v\u0103 g\u00e2ndi\u0163i mult c\u0103 mai am poate zile de tr\u0103it. De-abia m\u0103 \u0163iu pe picioare. Asta se poate citi din acest petec de h\u00e2rtie, pe care dac\u0103 dori\u0163i vi-l pot da cu mare str\u00e2ngere de inim\u0103 (Anexa 12). Tata a murit bolnav la 22 februarie \u015fi am aflat pe urm\u0103 de la cineva care a fost cu ei c\u0103 a avut tifos exantematic. Mama a fost cu picioarele umflate, probabil o artrit\u0103, \u015fi nu se putea mi\u015fca din loc. Alt\u0103 carte po\u015ftal\u0103 \u00een care se respect\u0103 cele 6 r\u00e2nduri: Domnului Silviu Oi\u015fiovici strada Traian 21, Moghil\u0103u 25 VII 1942. Scumpul meu Silviu v-am scris de c\u00e2teva ori \u00eens\u0103 nu \u015ftiu dac\u0103 a\u0163i primit rug\u00e2ndu-v\u0103 din tot sufletul pentru ajutor sau pentru strictul necesar mai ales c\u0103 am nevoie de c\u00e2teva masaje la picioare care cost\u0103 30-40 de m\u0103rci c\u0103 nu pot p\u0103\u015fi c\u0103-s umflate. V\u0103 implor \u015fi v\u0103 mul\u0163umesc din suflet, mama. Rog grabnic c\u0103 vine tare greu. \u015ei uita\u0163i-v\u0103 adresa: domnului Silviu Oi\u015fiovici cenzurat (Anexa 13). \u00cenc\u0103 ceva. Mama a scris asta din Moghil\u0103u, dar uita\u0163i-v\u0103 aici e un scris. Cartea po\u015ftal\u0103 e scris\u0103 cu creionul. Lag\u0103r \u015fi adresa asta sunt \u015fterse aici \u015fi ad\u0103ugat cu chimic alt scris. Ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 \u0103\u015ftia au vrut s\u0103 mascheze faptul c\u0103 un asemenea spital de fapt nu exista. \u015ei aici scrie a\u015fa : Lag\u0103r spital Moghil\u0103u.. Deci cei care au cenzurat au \u015fters \u015fi au scris alt\u0103 adres\u0103 de retur pe care scrie lag\u0103r spital care nu exista. Dup\u0103 cum v-am spus mama \u015fi-a g\u0103sit sf\u00e2r\u015fitul cumplit \u00eenghe\u0163\u00e2nd \u00eentr-o ruin\u0103 de cas\u0103 f\u0103r\u0103 u\u015fi \u015fi f\u0103r\u0103 ferestre. Nici vorb\u0103 de spital! O \u015ftiu chiar din gura vecinei care a stat la c\u0103pt\u00e2iul ei p\u00e2n\u0103 \u00een ultima clip\u0103. Iat\u0103 aici o scrisoare pe care a scris-o mama de acuma dup\u0103 moartea tatei [8 august 1942 din Moghilev, n.m. C.G.]: Scumpul meu Sylviu! Noi am primit prin Centrala 81 jum m\u0103rci \u015fi 36 de la tine probabil \u015fi de la dl. Peltz. V\u0103 mul\u0163umesc din tot sufletul \u015fi v\u0103 rog c\u00e2t de des posibil trimite\u0163i s\u0103 pot avea strictul necesar. Rog mult scrie\u0163i-mi s\u0103 am m\u00e2ng\u00e2iere. V\u0103 s\u0103rut, mama. [12]\n

Autorit\u0103\u0163ile care guvernau lag\u0103rul din Moghil\u0103u, unde oamenii mai erau trimi\u015fi la munc\u0103, pe cei care erau inap\u0163i de munc\u0103 \u00eei expediau \u00eentr-un a\u015fa-numit lag\u0103r de exterminare – Peciora, unde erau pur \u015fi simplu lasa\u0163i s\u0103 moar\u0103. Nu exista nimic organizat pentru ei. Peciora era o localitate p\u0103r\u0103sit\u0103 de ru\u015fi \u00een retragere \u015fi de popula\u0163ie. \u015ei ei s-au ad\u0103postit – asta \u015ftiu de la o vecin\u0103 care a fost cu ei, fiindc\u0103 deportarea din Dorohoi s-a f\u0103cut pe str\u0103zi. \u015ei o vecin\u0103 de strad\u0103, care era mai t\u00e2n\u0103r\u0103 \u015fi mai rezistent\u0103, a reu\u015fit s\u0103 supravie\u0163uiasc\u0103, s-a \u00eentors \u00eenapoi \u015fi am aici \u015fi declara\u0163ia ei. Dar vreau s\u0103 v\u0103 spun numai at\u00e2t c\u0103 ea mi-a relatat c\u0103 \u00een Peciora nu exista nici un fel de autoritate, fiecare era l\u0103sat de capul lui. \u015ei ei au g\u0103sit o cas\u0103, vecina asta \u015fi cu mama care nu se putea mi\u015fca fiindc\u0103 avea picioarele umflate – din cauza asta a \u015fi fost trimis\u0103 \u00een lag\u0103rul de exterminare din Peciora. \u00cen localitatea Peciora au mai r\u0103mas numai b\u0103tr\u00e2nii care nu se puteau mi\u015fca \u015fi eventual foarte pu\u0163ini copii. Printre ace\u015fti locatari r\u0103ma\u015fi acolo vecina asta mi-a povestit mie c\u0103 se ducea la cer\u015fit prin casele oamenilor \u015fi ori de c\u00e2te ori c\u0103p\u0103ta c\u00e2te un codru de p\u00e2ine p\u0103stra c\u00e2te o buc\u0103\u0163ic\u0103 s\u0103-i duc\u0103 \u015fi mamei. \u015ei mama a\u015fa \u015fi-a sf\u00e2r\u015fit zilele \u00een lag\u0103rul din Peciora \u00eentr-o cas\u0103 p\u0103r\u0103sit\u0103 f\u0103r\u0103 u\u015fi, f\u0103r\u0103 ferestre pe care le-au furat ru\u015fii care au r\u0103mas acolo. O ruin\u0103 de cas\u0103. \u00cen cumplita iarn\u0103 din ‘942 a murit bolnav\u0103 de foame \u015fi \u00eenghe\u0163at\u0103 de frig. A\u015fa a murit mama.<\/p>\n

Mama sa, Rosa Oi\u015fiovici. A murit de frig \u015fi de foame \u00een lag\u0103rul de la Peciora \u00een iarna anului 1942<\/p>\n

Asta a fost cu p\u0103rin\u0163ii. Cea mai cumplit\u0103 moarte a fost a mamei mele. Am aici o declara\u0163ie a vecinei despre care v-am spus c\u0103 a supravie\u0163uit: Declara\u0163ie, Subsemna\u0163ii, Cojocaru Mendel-Leib din ora\u015ful Dorohoi, str. Dobrogeanu Gherea nr. 16, posesor al buletinului de identitate seria A, nr. 941344 eliberat de Mili\u0163ia raionului Dorohoi sub nr. 9322 \u015fi Cojocaru Liba din ora\u015ful Dorohoi, str. Dobrogeanu Gherea nr. 16, posesoare a Buletinului de identitate Seria LC nr. 013955 eliberat de Mili\u0163ia Jude\u0163ean\u0103 la 14 septembrie 1949, declar\u0103m pe a noastr\u0103 r\u0103spundere c\u0103 am cunoscut foarte bine pe domnul Zalman (numit \u015fi Zalman-Eli \u015fi Sigmund) Oi\u015fiovici \u015fi pe Ra\u015fela (numit\u0103 \u015fi Rosa) Oi\u015fiovici ambii din Dorohoi care au fost deporta\u0163i \u00een Transnistria la data de 11 noiembrie 1941 de unde nu s-au mai \u00eentors deoarece au decedat \u00een perioada c\u00e2t au fost deporta\u0163i. Despre domnul Zalman Oi\u015fiovici \u015ftiu c\u0103 a murit de foame \u015fi frig \u00een localitatea Moghil\u0103u, iar despre so\u0163ia lui Oi\u015fiovici Ra\u015fela \u015ftim c\u0103 a murit la scurt timp dup\u0103 decesul so\u0163ului ei \u00een localitatea Peciora de l\u00e2ng\u0103 Moghil\u0103u unde a fost trimis\u0103 s\u0103 moar\u0103 deoarece din cauza inani\u0163iei devenise imobil\u0103. Drept care d\u0103m prezenta declara\u0163ie spre a servi la necessitate (Anexa 15).<\/p>\n

Aceast\u0103 vecin\u0103 a fost p\u00e2n\u0103 \u00een ultima clip\u0103 l\u00e2ng\u0103 mama. Am \u00eent\u00e2lnit-o dup\u0103 ce s-a \u00eentors \u00een Dorohoi. Odat\u0103 am plecat la Dorohoi, nu mai \u0163iu minte \u00een ce an, \u015fi am reu\u015fit s\u0103 stau de vorb\u0103 cu ea \u015fi mi-a spus. N-am reu\u015fit s\u0103 \u00een\u0163eleg ce-mi spune ea la \u00eenceput. A folosit o expresie \u00een idi\u015f AH BIN GHEGONGEN IN DI HAZAR (m\u0103 duceam la cer\u015fit prin casele oamenilor). \u015ei eu n-am \u00een\u0163eles ce e asta. Continui ce mi-a relatat ea: \u201eC\u00e2nd prindeam c\u00e2te un codru de p\u00e2ine rupeam o buc\u0103\u0163ic\u0103 \u015fi o p\u0103stram pentru mama ta \u015fi i-o duceam”. Mai t\u00e2rziu c\u00e2nd am \u00een\u0163eles ce \u00eenseamn\u0103 expresia asta m-am cutremurat. Mergea la cer\u015fit prin case \u015fi c\u00e2nd primea c\u00e2te un codru de p\u00e2ine p\u0103stra c\u00e2te o buc\u0103\u0163ic\u0103 \u015fi o ducea mamei mele. Dar ea totu\u015fi n-a mai rezistat. Am, \u00eens\u0103, c\u0103r\u0163ile po\u015ftale r\u0103mase de la ea: \u201eV\u0103 rog, v\u0103 implor trimite\u0163i-mi ajutor pentru c\u00e2t mai am de tr\u0103it!” \u015ei am chitan\u0163ele, nu-mi mai aduc aminte \u00een ce \u00eemprejur\u0103ri, dar am chitan\u0163ele prin care le-am trimis sume de bani din care n-a ajuns dec\u00e2t o singur\u0103 dat\u0103. Sumele n-au ajuns la ei, la mama, c\u0103 tata murise \u00een primele luni \u00een lag\u0103rul Moghil\u0103u de tifos exantematic cum am mai spus.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Deci dumneavoastr\u0103 le-a\u0163i trimis bani \u015fi d\u00e2n\u015fii nu i-au primit ?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Da, iat\u0103 dovada, a\u015fa cum s-a hot\u0103r\u00e2t atunci prin Centrala Evreilor din Rom\u00e2nia. Iat\u0103 sumele \u015fi iat\u0103 adresa. Prima a fost pe numele lui Sigmund Oi\u015fiovici din Moghil\u0103u, dar imediat dup\u0103 aia am primit vestea c\u0103 a murit. \u015ei restul, toate sunt pe numele Rosa. Uita\u0163i-v\u0103. Numele meu trimi\u0163\u0103tor la Moghil\u0103u (Anexa 16). N-a primit nimic, a murit de foame, de foame \u015fi de frig. Acuma s\u0103 vorbim despre fratele meu. \u015etiu un lucru precis c\u0103 din Bucure\u015fti nu s-au f\u0103cut deport\u0103ri cu excep\u0163ia unei singure categorii: cei care au lipsit nemotivat de la taberele de munc\u0103 obligatorii. Erau judeca\u0163i de curtea mar\u0163ial\u0103 \u015fi condamna\u0163i la \u00eenchisoare. Or, pe atunci generalul Cepleanu, care era comandantul taberelor de munc\u0103, a ob\u0163inut de la mare\u015falul Antonescu ca \u00een cazul tuturor celor care au fost condamna\u0163i pentru absen\u0163\u0103 de la munca obligatorie pedeapsa stabilit\u0103 de curtea mar\u0163ial\u0103, cum s-a \u00eent\u00e2mplat cu fratele meu, s\u0103 fie continuat\u0103 printr-o deportare cu familiile lor.[13] Este ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu evreii care au fost deporta\u0163i din ora\u015ful Bucure\u015fti. S-a \u00eent\u00e2mplat atunci un fenomen care chiar \u00een cadrul perioadei de antisemitism rasial este f\u0103r\u0103 precedent. Adic\u0103: exist\u0103 o axiom\u0103 \u00een jurispruden\u0163\u0103 pe care am mo\u015ftenit-o noi de la romani : non bis in idem, nu po\u0163i s\u0103 fii judecat \u015fi condamnat de dou\u0103 ori pentru aceea\u015fi culp\u0103, cum a fost fratele meu de pild\u0103. El a lipsit de la munc\u0103 \u00een folos ob\u015ftesc, munc\u0103 obligatorie \u015fi asta \u00een ce context?[14] El era angajat la o firm\u0103 particular\u0103 \u015fi c\u00e2nd i-a venit chemarea pentru munca obligatorie patronul i-a spus: \u201eDrag\u0103, dac\u0103 tu te duci la munc\u0103 eu nu te pot pl\u0103ti.” El avea acas\u0103 o so\u0163ie \u015fi o feti\u0163\u0103 de trei ani, pentru care el era singura surs\u0103 de venit. Patronul i-a spus \u00eens\u0103: \u201eC\u00e2t e\u015fti la munca obligatorie \u015fi nu vii la munc\u0103 nu pot s\u0103 te pl\u0103tesc.” Dar dac\u0103 din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd po\u0163i s\u0103 vii s\u0103 prestezi c\u00e2teva ore de munc\u0103, pentru c\u00e2t munce\u015fti \u00ee\u0163i pl\u0103tesc. \u00centr-una din zile el a lipsit de la munc\u0103, a venit la patron \u015fi \u00een ziua aia s-a f\u0103cut un control. El a fost g\u0103sit absent pentru care a fost judecat la curtea mar\u0163ial\u0103, condamnat la trei luni \u00eenchisoare \u015fi dou\u0103 sute de lei amend\u0103 – n-a\u015f fi \u0163inut minte asta deloc, dar am g\u0103sit actul. Nu mai \u015ftiu cum a ajuns actul la mine, dar este \u015fi \u00eel am \u015fi acuma \u00een care spune c\u0103 e condamnat (Anexa 17). C\u00e2nd a terminat \u00een ultima sau \u00een penultima zi c\u00e2nd trebuia s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 acas\u0103 – pedeapsa a isp\u0103\u015fit-o la \u00eenchisoarea Jilava – a ap\u0103rut acest decret. \u00cenainte de a fi ajuns acas\u0103, a \u00eenceput s\u0103 fie aplicat acest decret: deportarea \u00een Transnistria a celor care au absentat de la munca obligatorie. Familiile lor au fost adunate \u00eencetul cu \u00eencetul, c\u0103 n-a fost el singurul. Au fost aduna\u0163i de c\u0103tre autorit\u0103\u0163i, poli\u0163ie, ce era atunci, jandarmerie \u00eentr-o \u015fcoal\u0103 pe strada M\u0103mulari. Era \u00een timpul verii \u015fi fiindc\u0103 nu se \u0163ineau cursuri au fost aduna\u0163i to\u0163i \u00eentr-o clas\u0103; oamenii au \u00eempins b\u0103ncile la zid \u015fi s-au culcat pe jos. Asta a durat o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 sau dou\u0103 p\u00e2n\u0103 i-au adunat pe to\u0163i. \u00cen deportarea care a urmat fratele meu \u015fi-a pierdut so\u0163ia Lea \u015fi fiica Tony de trei ani \u00een lag\u0103rul Panaitovka. El a supravie\u0163uit. C\u00e2nd s-a \u00eentors acas\u0103 \u00een Bucure\u015fti \u015fi-a g\u0103sit locuin\u0163a, din care plecase doar cu o boccea, ocupat\u0103 de un localnic c\u0103ruia autorit\u0103\u0163ile i-au repartizat-o tale quale cu tot ce se afla \u00een ea.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> M\u0103 scuza\u0163i c\u0103 v\u0103 \u00eentrerup. C\u00e2nd s-a \u00eentors dumnealui din Transnistria?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> \u00cen ’44. \u015eti\u0163i c\u00e2nd s-a \u00eentors? C\u00e2nd frontul rusesc s-a apropiat \u015fi \u00een lag\u0103r s-a auzit canonada frontului care se apropia. Paznicii lag\u0103rului, rom\u00e2ni, au l\u0103sat vrai\u015fte lag\u0103rul \u015fi au fugit spre \u0163ar\u0103. Iar oamenii din lag\u0103r s-au trezit liberi, f\u0103r\u0103 paz\u0103 \u015fi atunci fiecare a plecat care cum a putut, pe jos, ag\u0103\u0163\u00e2nd o c\u0103ru\u0163\u0103, b\u0103g\u00e2ndu-se \u00eentr-un tren. S-a spus c\u00e2ndva c\u0103 cineva – nu mai spun cine – a organizat revenirea evreilor din lag\u0103re \u00een Rom\u00e2nia. \u00cen realitate re\u00eentoarcerea \u00een \u0163ar\u0103 s-a petrecut cu totul dezorganizat, paznicii au fugit \u015fi oamenii, care s-au v\u0103zut liberi, s-au \u00eentors care cum au putut, a\u015fa cum mi-a povestit \u015fi fratele meu c\u0103 s-a \u00eentors. C\u00e2nd a venit la el acas\u0103 a deschis u\u015fa. \u00cens\u0103 trebuie s\u0103 fac o parantez\u0103 s\u0103 v\u0103 spun condi\u0163iile \u00een care s-a \u00eent\u00e2mplat plecarea familiei \u015fi a lui. A deschis u\u015fa \u015fi a g\u0103sit c\u00e2nd a deschis-o toate lucrurile la locul lor a\u015fa cum le-a l\u0103sat el. Numai c\u0103 \u00een loc s\u0103-i ias\u0103 \u00eenainte so\u0163ia \u015fi feti\u0163a i-a ie\u015fit o figur\u0103 str\u0103in\u0103. A \u00eentrebat: \u201eCine e\u015fti?” C\u00e2nd i-a spus cine este \u201eP\u0103i, familia Oi\u015fiovici nu e aici? ” \u201eVorbe\u015fti de jidanii \u0103ia care au fost du\u015fi \u00een Transnistria demult?” A\u015fa a aflat el fratele meu \u00eentr-o clip\u0103 c\u0103 nu mai are c\u0103min, c\u0103 nu mai are familie. \u015ei acum s\u0103 v\u0103 spun paranteza la care m-am referit. C\u00e2nd s-a hot\u0103r\u00e2t ca pentru cei care au lipsit nemotivat de la munca obligatorie pedeapsa s\u0103 se transforme \u00een continuare prin deportare \u00een Transnistria de ast\u0103 dat\u0103 \u00eempreun\u0103 cu familiile lor, \u00een aplicarea acestei hot\u0103r\u00e2ri familiile lor au \u00eenceput s\u0103 fie ridicate de acas\u0103 \u015fi str\u00e2nse \u00een localul unei \u015fcoli aflate pe strada M\u0103mulari \u015fi care \u00een acea perioad\u0103 se afla nefolosit\u0103 fiindc\u0103 era vacan\u0163\u0103. Pentru aceasta nu s-a f\u0103cut nici o amenajare. C\u00e2t timp au trebuit s\u0103 stea acolo oamenii au impins b\u0103ncile la perete \u015fi se culcau pe podeaua goal\u0103. Printre ei \u015fi so\u0163ia \u015fi feti\u0163a fratelui meu. \u00cen ce prive\u015fte hrana era adus\u0103 de rude de acas\u0103. Nu a fost nimic organizat. Cumnatei mele eu \u00eei aduceam zilnic m\u00e2ncare cu co\u015fule\u0163ul. Dup\u0103 ce au fost adunate toate familiile cumnata m-a anun\u0163at c\u0103 s-a hot\u0103r\u00e2t deportarea pentru a doua zi. Convoiul cu familiile urma s\u0103 fac\u0103 halt\u0103 \u00een gara Chitila. Pe Puiu, so\u0163ul ei, recte fratele meu, urma s\u0103-l \u00eent\u00e2lneasc\u0103 \u00een Chitila, unde trebuia s\u0103 fie adus direct cu dubele \u00eenchisorii. Ne-am luat a\u015fadar r\u0103mas bun. S\u0103 v\u0103 mai relatez un episod care mi-a r\u0103mas dureros \u00een suflet. \u00cen vederea deport\u0103rii de a doua zi i-am spus cumnatei mele, Lea: \u201e\u015etii unde te duci? Las\u0103-mi feti\u0163a mie!” \u015ei cu chiu cu vai am convins-o. Fiindc\u0103 \u00een \u015fcoala asta exista un gard care f\u0103cea col\u0163ul \u015fi singura paz\u0103 a acestui loc unde se adunaser\u0103 familiile era un soldat care patrula cu pu\u015fca la um\u0103r de-alungul gardului pe dinafar\u0103. M-am \u00een\u0163eles cu Lea c\u0103 eu s\u0103 m\u0103 duc la col\u0163, \u00een spatele cl\u0103dirii \u015fi c\u00e2nd osta\u015ful cu paza face col\u0163ul s\u0103-mi dea feti\u0163a peste gard. Ea a acceptat, dar c\u00e2nd a \u00eentins feti\u0163a s\u0103 mi-o dea peste gard copilul a \u00eenceput s\u0103 pl\u00e2ng\u0103 \u015fi s\u0103 \u0163ipe, iar osta\u015ful de patrul\u0103 a auzit, s-a \u00eentors \u015fi a v\u0103zut ce se petrece; a venit la mine \u00een grab\u0103 \u015fi a \u00eenceput s\u0103-mi care cu patul pu\u015ftii. Bine\u00een\u0163eles c\u0103 i-am dat feti\u0163a \u00eenapoi \u015fi \u00een felul \u0103sta \u00eencercara de a o salva de la deportare a e\u015fuat.<\/p>\n

Nepoata dumnealui, Tony Oi\u015fiovici, \u00een v\u00e2rst\u0103 de trei ani moart\u0103 \u00een lag\u0103rul Panaitovka<\/p>\n

Iar eu eram convins ca deportarea fratelui meu \u015fi a familiei sale a devenit fapt consumat. Peste c\u00e2teva zile c\u00e2nd st\u0103team acas\u0103 pe o banc\u0103 v\u0103d c\u0103 se deschide porti\u0163a, apare un zdren\u0163\u0103ros care m\u0103 \u00eentreab\u0103: \u201eCine e domnul Silviu?” \u201eEu sunt.” Se apropie de mine \u015fi scoate dintre zdren\u0163e un bile\u0163el de h\u00e2rtie scris de m\u00e2na fratelui meu. Eu am \u00eenlemnit c\u00e2nd am recunoscut scrisul. Ce se \u00eent\u00e2mpla? \u00cen clipa \u00een care au trebuit s\u0103 fie \u00eembarca\u0163i \u00een ma\u015fini \u015fi trimi\u015fi la Chitila fratele meu era bolnav de dizenterie. Se \u00eemboln\u0103vise \u00een \u00eenchisoare \u015fi era netransportabil. Or, comandantul \u00eenchisorii, care primise ordin s\u0103-i evacueze pe to\u0163i cei \u00eenchi\u015fi pentru deportare, n-a avut ce s\u0103 fac\u0103 cu el \u015fi l-a trimis la prefectura poli\u0163iei din Bucure\u015fti din Calea Victoriei. \u015ei acolo a fost \u201ead\u0103postit” \u00een subsolul \u00eenchisorii unde erau adu\u015fi to\u0163i cei din lumea interlop\u0103, punga\u015fii, cei care erau condamna\u0163i \u015fi care \u00ee\u015fi a\u015fteptau r\u00e2ndul. Unul din ei, care a stat \u00een beci \u00eempreun\u0103 cu fratele meu, urma s\u0103 se elibereze. Fratele meu a f\u0103cut ce a f\u0103cut \u015fi a reu\u015fit s\u0103-mi trimit\u0103 pe un petec de h\u00e2rtie \u015fi-mi spune: \u201eSilviu, sunt aici \u00een beciul Poli\u0163iei unde am fost adus fiindc\u0103 am fost bolnav.” Socrul meu de atunci, Peltz, avea leg\u0103turi de prietenie cu Iagolni\u0163a, \u015feful Siguran\u0163ei. Pentru asta el a fost condamnat ca criminal de r\u0103zboi. \u00cen realitate ei au fost prieteni din copil\u0103rie, prietenie care s-a fructificat prin aceea c\u0103 acuma, pe vremea aia vreau s\u0103 spun, au b\u0103ut crame \u00eentregi \u00eempreun\u0103, Iagolni\u0163a \u015fi cu socrul meu, la o c\u00e2rcium\u0103 care era pe Calea V\u0103c\u0103re\u015fti col\u0163 cu Bulevardul Maria. \u00cei spunea Petric\u0103 Neagu. \u015ei pur \u015fi simplu socrul meu se lipise de el, c\u0103 el n-avea bani \u015fi Iagolni\u0163a pl\u0103tea. C\u00e2nd se efectua c\u00e2te o razie de comuni\u015fti \u00eel g\u0103seau pe Iagolni\u0163a la Petric\u0103 Neagu, unde de obicei beia \u00eempreun\u0103 cu Peltz. Socrul meu s-a dus imediat la Iagolni\u0163a \u015fi a ob\u0163inut de la el ca fratele meu s\u0103 fie luat din beci \u015fi trimis \u015fi ad\u0103postit \u00een acela\u015fi local la etajul cinci unde erau infirmieria \u00eenchisorii. Tot timpul c\u00e2t a stat – c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni – \u00een \u00eenchisoare mi-a ob\u0163inut un bilet de voie de la Iagolni\u0163a ca eu s\u0103-i pot duce m\u00e2ncare \u015fi medicamente. \u015ei a\u015fa m-am dus zile la r\u00e2nd. La un moment dat fratele meu mi-a spus: \u201eM-a anun\u0163at c\u0103 sunt s\u0103n\u0103tos \u015fi c\u0103 o s\u0103 plec cu convoiul de m\u00e2ine.” Puterea lui Iagolni\u0163a nu era at\u00e2t de mare \u00eenc\u00e2t s\u0103-l poat\u0103 scoate, fiindc\u0103 lista celor care trebuiau deporta\u0163i era \u00een m\u00e2na mare\u015falului. \u015ei nimeni nu putea s\u0103-l scoat\u0103 de acolo. \u015ei tot timpul c\u00e2t i-am dus m\u00e2ncare \u015fi medicamente n-am avut t\u0103ria s\u0103-i spun c\u0103 so\u0163ia \u015fi feti\u0163a lui au plecat cu primul convoi \u00een Transnistria. C\u00e2nd m\u0103 \u00eentreba de ce nu vine so\u0163ia lui s\u0103-l vad\u0103 eu \u00eel min\u0163eam \u015fi spuneam c\u0103 nu-i permis, c\u0103 cu chiu cu vai mi s-a dat mie aprobarea. A\u015fa a plecat fratele meu \u00een deportare f\u0103r\u0103 s\u0103 b\u0103nuiasc\u0103 c\u0103 so\u0163ia \u015fi feti\u0163a lui nu se mai aflau demult acas\u0103 cum credea el, ci \u00een Transnistria unde fuseser\u0103 deportate cu primul convoi. C\u00e2nd s-a \u00eentors din lag\u0103r, ajuns cu chiu cu vai acas\u0103, a deschis u\u015fa cu convingerea c\u0103 o s\u0103-l \u00eent\u00e2mpine so\u0163ia \u015fi feti\u0163a r\u0103mase acas\u0103. C\u00e2nd colo \u00een fa\u0163\u0103 \u00eei apare o figur\u0103 str\u0103in\u0103 care \u00eel \u00eentreab\u0103 r\u0103stit: \u201eCine e\u015fti, ce vrei?” C\u00e2nd a auzit pe cine caut\u0103 fratele meu str\u0103inul i-a r\u0103spuns: \u201eA, vorbe\u015fti de jidanii care au fost du\u015fi demult \u00een Transnistria?” A\u015fa a aflat el c\u0103 feti\u0163a lui \u015fi so\u0163ia…<\/p>\n

C.G. : Fuseser\u0103 deportate \u015fi ele.<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Au r\u0103mas \u00een Transnistria. A r\u0103mas f\u0103r\u0103 familie \u015fi f\u0103r\u0103 c\u0103min. A f\u0103cut el ce a f\u0103cut \u015fi a luat leg\u0103tura cu una din organiza\u0163iile sioniste care activau atunci a\u015fa-zis \u00een ilegalitate, de fapt cu acordul tacit al autorit\u0103\u0163ilor rom\u00e2ne, care \u00een fond urm\u0103reau acela\u015fi \u0163el de\u015fi de pe pozi\u0163ii diametral opuse \u015fi anume: pentru soni\u015fti scopul era s\u0103-i aduc\u0103 pe evrei \u00eenapoi \u00een \u0162ara Sf\u00e2nt\u0103, iar pentru autorit\u0103\u0163ile de atunci s\u0103 scape Rom\u00e2nia de jidani. A\u015fa c\u0103 aceste transporturi se f\u0103ceau \u00een mod tacit cu aprobarea autorit\u0103\u0163ilor. Puiu a reu\u015fit s\u0103 ia leg\u0103tura cu aceast\u0103 organiza\u0163ie sionist\u0103 care l-a repartizat pe unul din vapoarele care formau un convoi atunci, cum plecau vapoarele asta care erau numite sicrie plutitoare. Erau vapoare vechi, recondi\u0163ionate care se cump\u0103rau pe un pre\u0163 de nimic pe care cei care organizau plec\u0103rile le amenajau sumar. A\u015fezau sc\u00e2nduri care serveau de pat pentru cei care urmau s\u0103 fie transporta\u0163i. A fost repartizat pe vasul Mefcure care f\u0103cea parte dintr-un convoi de trei vase: Mefcure, Bulbul \u015fi Moreno. Ne-am luat r\u0103mas bun de la el \u015fi a plecat. \u00cen noaptea \u00een care a plecat din Constan\u0163a vasul Mefcure a fost bombardat \u00een largul M\u0103rii Negre \u015fi scufundat cu to\u0163i cei de pe vas. Printre ei \u015fi fratele meu \u015fi a\u015fa \u015fi-a g\u0103sit sf\u00e2r\u015fitul. Am citit mai t\u00e2rziu \u00eentr-o carte pe care a scris-o un autor pe numele s\u0103u Finkelstein care a descris tragedia Mefcure. \u00centre altele a relatat un fapt de o cruzime nemai\u00eent\u00e2lnit\u0103 chiar \u015fi \u00een Holocaust, care numai de cruzimi nu a dus lips\u0103. Trebuie s\u0103 v\u0103 spun c\u0103 vasul nu a fost torpilat de submarin fiindc\u0103 torpilele erau foarte scumpe. Submarinul a ie\u015fit la suprafa\u0163\u0103 \u015fi a bombardat vasul Mefcure, fiindc\u0103 bombele costau mai pu\u0163in. O parte din cei care s-au scufundat au \u00eencercat s\u0103 se salveze prin \u00eenot. \u00cen acel moment au fost lansa\u0163i la ap\u0103 c\u00e2ini special dresa\u0163i s\u0103-i atace pe cei care \u00eencercau s\u0103 se salveze prin \u00eenot \u015fi care \u00een cele din urm\u0103 \u015fi-au g\u0103sit moartea. Printre ei presupun c\u0103 s-a aflat \u015fi fratele meu despre care \u015ftiu, dup\u0103 c\u00e2te \u00eemi aduc aminte, c\u0103 era un foarte bun \u00eennot\u0103tor. Au fost peste 300 de emigran\u0163i din Rom\u00e2nia care \u015fi-au g\u0103sit moartea pe vasul Mefcure. A\u015fa s-a sf\u00e2r\u015fit fratele meu, dup\u0103 ce so\u0163ia \u015fi feti\u0163a lui care au fost duse cu primul transport au pierit \u00een lag\u0103rul Panaitovka. De unde \u015ftiu asta? Acuma am un dosar cu privire la fratele meu. Uita\u0163i-v\u0103 aicea: cerificat prin care el este condamnat la Curtea Mar\u0163ial\u0103… Citi\u0163i ! Vre\u0163i s\u0103 v\u0103 citesc eu ?<\/p>\n

C.G. : Da.<\/p>\n

S.O. : Rom\u00e2nia Curtea Mar\u0163ial\u0103 a capitalei. Grefa sec\u0163iei a \u00eent\u00e2ia, Certificat. Se certific\u0103 de noi c\u0103 prin sentin\u0163a acestei instan\u0163e nr. 2081 din 13 iulie 1942 evreul Oi\u015fiovici Henri din Bucure\u015fti, strada Siminoc, nr. 11 a fot condamnat la 3 luni \u00eenchisoare corec\u0163ional\u0103 \u015fi 200 lei cheltuieli de judecat\u0103, pentru faptul de nesupunere la munc\u0103 de folos ob\u015ftesc prevederile, pre. \u015fi ped. de art. 542, 543, 544 C.J.M. comb. cu D.L. Nr. 3984\/940 \u015fi Regul. Nr. 2030\/941, sentin\u0163\u0103 care a r\u0103mas definitiv\u0103 \u015fi executorie. Drept care s-a eliberat prezentul certificat pe baza cererii \u00eenreg. La Nr. 398\/943 \u015fi a aprob\u0103rii Domnului Pre\u015fedinte. Semnat grefier principal indescifrabil. Asta este fotografia fratelui meu.<\/p>\n

Fratele s\u0103u, Henry (Puiu) Oi\u015fiovici, mort \u00een urma scufund\u0103rii vasului Mefcure<\/p>\n

Urm\u0103torul act: Serviciul Central de Identificare Judiciar\u0103 (15 ianuarie 1943) Certifcat, Se certific\u0103 de noi c\u0103 dl. Henry Oi\u015fiovici, n\u0103scut \u00een 1911 comuna Dorohoi jud. Dorohoi, fiul lui Zigmund \u015fi Roza, domiciliat \u00een Bucure\u015fti, str. Siminoc 11, nu posed\u0103 \u00een serviciul central de identificare judiciar\u0103 nici o fi\u015f\u0103 corespunz\u0103toare datelor sale de stare civil\u0103 \u015fi c\u0103 prin urmare nu a suferit \u00een \u0163ar\u0103 \u00een ultimii zece ani nici o condamnare penal\u0103. Deasemeni nu s-a pronun\u0163at contra sa vreo hot\u0103r\u00e2re de interdic\u0163ie sau incapacitate \u015fi nici declarat falit. \u00centruc\u00e2t dsa este \u00een Transnistria nu se poate prezenta la acest servici pentru luarea impresiunilor sale digitale identitatea s-a stabilit numai pe baza actelor sale de stare civil\u0103 ce ni s-au prezentat (Anexa 18). Asta-i dovada c\u0103 a fost \u00een Transnistria. Dar sincer nu-mi aduc aminte cum a ajuns acest act la mine. V-am spus c\u0103 e un hiatus \u00een mintea mea. Alt act: Serviciul Central de Identificare Judiciar\u0103 din 16 ianuarie 1943, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 ei au fost deporta\u0163i mai devreme. Certificat, Certic\u0103m de noi c\u0103 dna. Oisiovici Lea, n\u0103scut\u0103 \u00een 1912, \u00een Dorohoi, jud. Dorohoi, domiciliat\u0103 \u00een Bucure\u015fti, str. Siminoc 11, nu posed\u0103 \u00een serviciul nostru de identificare judiciar\u0103 nici o fi\u015f\u0103 corespunz\u0103toare datelor sale de stare civil\u0103 \u015fi c\u0103 prin urmare nu a suferit \u00een \u0163ar\u0103 \u00een ultimii zece ani nici o condamnare penal\u0103. Deasemenea nu s-a pronun\u0163at contra sa vreo hot\u0103r\u00e2re de interdic\u0163ie sau incapacitate \u015fi nici declarat falit. \u00centruc\u00e2t Dsa este \u00een Panaitovca – Transnistria, nu se poate prezenta la acest serviciu pentru luarea impresiunilor sale digitale, identitatea s-a stabilit numai \u00een baza actelor sale de stare civil\u0103 ce ni s-au prezentat (Anexa 19). Cine le-a prezentat, pentru ce, nu am nici cea mai vag\u0103 idee, nu-mi mai amintesc cu nici un chip. V-am spus de pe urma accidentului vascular e o perioad\u0103 din care nu-mi aduc aminte, habar n-am cum a ajuns actul \u0103sta la mine. Dar vede\u0163i c\u0103 este un act original, cu timbre. A\u015fa am aflat eu c\u0103 ei au fost \u00een lag\u0103rul Panaitovka. Dac\u0103 nu aveam actul \u0103sta habar nu aveam c\u0103 ei din clipa \u00een care m-am desp\u0103r\u0163it de cumnat\u0103-mea \u00een localul \u015fcolii c\u00e2nd mi-a spus c\u0103 pleac\u0103 \u015fi c\u00e2nd a vrut s\u0103-mi dea feti\u0163a \u015fi n-a reu\u015fit… Eu de atunci n-am mai \u015ftiut nimic despre ei. Nu \u015ftiu ce s-a \u00eent\u00e2mplat. Singurul lucru comun pentru to\u0163i este c\u0103 to\u0163i au morminte necunoscute. Dar fiecare din ei a fost, \u015fi-a pierdut via\u0163a \u00een \u00eemprejur\u0103ri diferite, \u00een locuri diferite. Comun le este numai faptul c\u0103 to\u0163i au morminte necunoscute. Asta este epopeea celor cinci martiri din familia mea. \u015ei acuma pe mine m\u0103 fr\u0103m\u00e2nt\u0103 g\u00e2ndul c\u0103 aceste morminte au r\u0103mas necunoscute. M\u0103 g\u00e2ndesc c\u0103 e foarte posibil ca dup\u0103 aceea, p\u00e2n\u0103 \u00een zilele noastre, c\u00e2te un \u0163\u0103ran din Transnistria \u00een timp ce \u00ee\u015fi lucreaz\u0103 p\u0103m\u00e2ntul s\u0103 \u00eent\u00e2lneasc\u0103 sau s\u0103 dezgroape ni\u015fte oase pe care s\u0103 le arunce la gunoi. A\u015f fi fost poate mai lini\u015ftit s\u0103 fi auzit c\u0103 s-a stabilit un osuar pentru osemintele celor care au fost \u00eengropa\u0163i \u00een morminte necunoscute. M\u0103car at\u00e2ta s\u0103 fi fost. Sunt g\u00e2nduri care m\u0103 obsedeaz\u0103 \u015fi nu m\u0103 las\u0103 s\u0103 dorm noaptea.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Mi-a\u0163i spus c\u0103 a\u0163i primit ni\u015fte bani din partea…<\/p>\n

S.O.:<\/strong> Nu numai eu, to\u0163i evreii din Rom\u00e2nia care, bine\u00een\u0163eles de v\u00e2rsta mea, au trecut prin Holocaust. A fost vorba de vreo 500 sau 600 de dolari. Pe mine nu m-a r\u0103bdat inima ca pentru acela\u015fi lucru pentru care ai mei, cinci suflete nevinovate, \u015fi-au g\u0103sit sf\u00e2r\u015fitul \u00een asemenea \u00eemprejur\u0103ri tragice eu s\u0103 m\u0103 bucur de ei. \u015ei pe de alt\u0103 parte am fost foarte bucuros c\u0103 am avut posibilitatea ca s\u0103 creez aceast\u0103 plac\u0103 memorial\u0103, \u00een care s\u0103 fie totu\u015fi undeva men\u0163ionat sf\u00e2r\u015fitul lor tragic.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Placa memorial\u0103 unde se afl\u0103?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> \u00cen cimitirul evreiesc Giurgiului.<\/p>\n

C.G.:<\/strong> Ce scrie pe plac\u0103?<\/p>\n

S.O.:<\/strong> \u00cen memoria martirilor din familia Oi\u015fiovici c\u0103zu\u0163i al Kidu\u015f Ha\u015fem – asta \u00eenseamn\u0103 pentru credin\u0163a \u00een Dumnezeu, \u00eentru sl\u0103virea lui Dumnezeu – \u0103sta e termenul ebraic pentru to\u0163i cei care au murit pentru credin\u0163a lor \u00een Dumnezeul evreiesc. Deci \u00een memoria martirilor din familia Oi\u015fiovici c\u0103zu\u0163i al Kidu\u015f Ha\u015fem \u00een chinurile deport\u0103rii \u00een Transnistria: Sigmund tata, 65 de ani lag\u0103rul Moghil\u0103u; Rosa mama, 57 de ani lag\u0103rul Peciora; Henry (Puiu) 33 ani, supravie\u0163uitor din lag\u0103rele Transnistriei, mort pe vasul Mefcure, scufundat \u00een drum spre Eretz Israel; Lea 31 de ani \u015fi Tony 3 ani, repet 3 ani, lag\u0103rul Panaitovca. \u015ei dedesupt am scris o rug\u0103ciune: Cu morminte necunoscute, f\u0103r\u0103 urma\u015fi care s\u0103 se roage pentru ei, Doamne p\u0103streaz\u0103 ve\u015fnic \u00een grija ta sufletele lor nevinovate. Amen. Asta-i rug\u0103ciunea care e s\u0103pat\u0103 aici \u015fi la inaugurarea ei \u00een 1998 a participat conducerea comunit\u0103\u0163ii evreilor de atunci. Iar \u00een ce prive\u015fte prietenii sau cunoscu\u0163ii pur \u015fi simplu am ajuns s\u0103 spun despre mine c\u0103 tr\u0103iesc \u00eentr-un pustiu populat. To\u0163i din jurul meu, toate cuno\u015ftin\u0163ele, rudele au murit. Eu sunt un supravie\u0163uitor la cei ’89 de ani ai mei \u015fi \u00eencetul cu \u00eencetul \u015fi prietenii, nu numai familia, dar \u015fi prietenii mei au murit. Ast\u0103zi am r\u0103mas singur. \u015ei e foarte greu, pe l\u00e2ng\u0103 faptul pe care eu \u00eel numesc impozitul pe v\u00e2rst\u0103. Suf\u0103r din cauza multor boli pe care le am. \u00cen via\u0163a de toate zilele abia m\u0103 pot mi\u015fca \u015fi eu numesc astea toate, cumulul \u0103sta de suferin\u0163e, de patologii \u00eentr-o sintagm\u0103 \u201eimpozitul pe v\u00e2rst\u0103”. Cu starea precar\u0103 a s\u0103n\u0103t\u0103\u0163ii mele s\u0103 ajung p\u00e2n\u0103 la ’89 de ani! Eu, f\u0103c\u00e2nd haz de necaz, zic c\u0103 sunt o sfidare a naturii. Aproape c\u0103 e o obr\u0103znicie din partea mea s\u0103 mai tr\u0103iesc cu asemenea boli \u015fi s\u0103 ajung la o asemenea v\u00e2rst\u0103. F\u0103c\u00e2nd haz de necaz. Dar v\u0103 spun nu-mi place s\u0103 vorbesc la persoana a \u00eent\u00e2ia. M\u0103 apas\u0103 con\u015ftiin\u0163a \u015fi sunt obsedat de ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat celor cinci martiri din familia mea, \u00eenc\u00e2t nu mai e loc pentru mine – despre mine e banal ceea ce v\u0103 pot spune. Sunt cov\u00e2r\u015fit de ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu ei. Bunul Dumnezeu s\u0103 odihneasc\u0103 \u00een pace sufletele lor nevinovate. AMEN.<\/p>\n[1] Prima \u015fcoal\u0103 israelito-rom\u00e2n\u0103 apare la mijlocul secolului al XIX-lea \u00een Bucure\u015fti, urmat\u0103 la scurt timp de cea din Ia\u015fi. Impus, pe de o parte, de priorit\u0103\u0163ile noii elite sociale evreie\u015fti, pentru care instruc\u0163ia \u015fcolar\u0103 trebuia s\u0103 se emancipeze de sub tutela religioas\u0103, modelul \u015fcolii israelito-rom\u00e2ne este influen\u0163at, pe de alt\u0103 parte, de m\u0103surile restrictive adoptate de autorit\u0103\u0163ile rom\u00e2ne\u015fti privind limitarea accesului elevilor evrei \u00een sistemul public de \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2nt. Astfel, \u00eencep\u00e2nd cu sf\u00e2r\u015fitul secolul al XIX-lea, comunitatea evreiasc\u0103 din Vechiul Regat \u00ee\u015fi organizeaz\u0103 o re\u0163ea \u015fcolar\u0103 proprie. Pentru sus\u0163inerea acestui sistem \u015fcolar s-a recurs la diverse forme de finan\u0163are: suportul financiar comunitar, dona\u0163ii f\u0103cute de membrii elitei socio-economice evreie\u015fti, ajutorul primit din partea marilor organiza\u0163ii evreie\u015fti, \u00een special Alliance Isra\u00e9lite Universelle \u015fi Jewish Colonization Association (JCA). Programa de \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2nt urm\u0103rea realizarea unui echilibru \u00eentre materiile iudaice (limba ebraic\u0103, religia mozaic\u0103, istoria \u015fi geogragia biblic\u0103) \u015fi materiile prev\u0103zute \u00een programa \u015fcolilor de stat (limba rom\u00e2n\u0103, istoria \u015fi geografia Rom\u00e2niei, matematic\u0103 \u015fi fizic\u0103). La cele dou\u0103 componente se ad\u0103uga limba german\u0103. Una din principalele probleme ale \u015fcolii israelito-rom\u00e2ne a fost cea a recrut\u0103rii cadrelor didactice, av\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 procesul de constituire a unei intelectualit\u0103\u0163i evreie\u015fti era abia la \u00eenceput. Mai ales \u00een \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2ntul secundar, unde licen\u0163a universitar\u0103 era obligatorie, recrutarea institutorilor era problematic\u0103. Din aceast\u0103 cauz\u0103 la gimnaziu \u00eent\u00e2lnim un num\u0103r mai mare de profesori neevrei (pentru mai multe am\u0103nunte vezi Liviu Rotman, \u015ecoala israelito-rom\u00e2n\u0103 1851-1914, Bucure\u015fti, ed. Hasefer, 1999).<\/p>\n[2] Termenul de cusher (ca\u015fer) desemneaz\u0103 un aliment care poate fi consumat potrivit normelor rituale. Legile alimentare se refer\u0103 at\u00e2t la diversele specii autorizate pentru consum, c\u00e2t \u015fi la modul \u00een care trebuie sacrificat animalul, la starea s\u0103n\u0103t\u0103\u0163ii lui \u00een momentul t\u0103ierii \u015fi la prepararea acestuia. Av\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 aceste reguli interzic consumul de lactate \u015fi carne la aceea\u015fi mas\u0103, iar ustensilele culinare pot absorbi mici cantit\u0103\u0163i din alimentele folosite, se prevede utilizarea a dou\u0103 r\u00e2nduri de vase separate pentru carne \u015fi lapte. O persoan\u0103 care a consumat carne trebuie s\u0103 lase s\u0103 treac\u0103 un anumit interval de timp mai \u00eenainte de a consuma lapte sau produse lactate {Geoffrey Wigoder (coord.), Enciclopedia Iudaismului, Bucure\u015fti, ed.Hasefer, 2006, pp. 39-40}.<\/p>\n[3] Dob\u00e2ndirea statutului de adult responsabil din punct de vedere religios, \u00een cazul b\u0103ie\u0163ilor care au \u00eemplinit 13 ani \u015fi care devin astfel ap\u0163i s\u0103 fac\u0103 parte din cvorumul de rug\u0103ciune (Geoffrey Wigoder, op. cit., p. 89).<\/p>\n[4] Ceremonie care are loc \u00een prima dup\u0103-amiaz\u0103 de Ro\u015f Ha\u015fana (Anul Nou). Oameni merg la malul unui curs de ap\u0103 \u015fi arunc\u0103 \u00een acesta firimituri scoase din buzunarele hainelor pentru a se elibera de p\u0103catele care s-au adunat \u00een timpul anului. (Geoffrey Wigoder, op. cit., p. 675).<\/p>\n[5] Adolf Hitler este numit \u00een func\u0163ia de cancelar al Germaniei pe data de 30 ianuarie 1933.<\/p>\n[6] Atacurile asupra evreilor din Dorohoi s-au petrecut pe fundalul confrunt\u0103rii rom\u00e2no-sovietice din vara anului 1940. \u00cen timpul retragerii, militarii Regimentului 29 infanterie au avut un schimb de focuri cu militarii sovietici, \u00een urma c\u0103ruia c\u0103pitanul rom\u00e2n Ioan Boro\u015f \u015fi soldatul evreu Iancu Solomon \u015fi-au pierdut via\u0163a. La funeraliilor soldatului evreu din 1 iulie 1940 a participat o gard\u0103 de onoare alc\u0103tuit\u0103 din zece solda\u0163i evrei, printre care \u015fi sergentul Bercovici. \u00cen momentul \u00een care sicriul era cobor\u00e2t \u00een morm\u00e2nt, s-au auzit focuri de arm\u0103. La poarta cimitirului solda\u0163ii evrei au fost dezarma\u0163i \u015fi \u00eempu\u015fca\u0163i, iar trupul sergentului Bercovici a fost \u00eentins l\u00e2ng\u0103 o mitralier\u0103. Dup\u0103 aceea agresiunile au continuat \u015fi \u00een alte zone ale ora\u015fului, numero\u015fi civili evrei fiind uci\u015fi (vezi \u00een acest sens Radu Ioanid, Holocaustul \u00een Rom\u00e2nia, Bucure\u015fti, ed. Hasefer, 2006, pp. 68-70; Comisia Intern\u0163ional\u0103 pentru Studierea Holocaustului \u00een Rom\u00e2nia, Raport final, Ia\u015fi, ed. Polirom, 2005, pp. 82-84).<\/p>\n[7] Dup\u0103 declan\u015farea r\u0103zboiului \u00eempotriva Uniunii Sovietice \u00eentr-o serie de localit\u0103\u0163i din Moldova \u015fi Bucovina a fost introdus\u0103 obligativitatea purt\u0103rii stelei galbene de c\u0103tre evrei (vezi \u00een acest sens anun\u0163ul Poli\u0163iei ora\u015fului Bac\u0103u, afi\u015fat \u00een locuri publice, privind obligativitatea pentru evrei de a purta un semn distinctiv din 4 iulie 1941, \u00een Comisia Interna\u0163ional\u0103 pentru Studierea Holocaustului \u00een Rom\u00e2nia, Documente, Ia\u015fi, ed. Polirom, 2005, doc. 68, p. 200). Potrivit Ordinului nr. 3303 din 8 august 1941 al Marelui Cartier General, pre\u015fiden\u0163ia Consiliului de Mini\u015ftri a aprobat ca evreii din Moldova, Bucovina, Basarabia \u015fi la Est de Nistru, s\u0103 fie obliga\u0163i a purta o stea cu \u015fase col\u0163uri din stof\u0103 de culoare galben\u0103 aplicat\u0103 pe fond negru. Semnul urma s\u0103 fie cusut pe partea st\u00e2ng\u0103 a pieptului (Comisia Interna\u0163ional\u0103 pentru Studierea Holocaustului \u00een Rom\u00e2nia, Documente, doc. 82, pp. 225-226). \u00cen vara \u015fi toamna anului 1941 toat\u0103 popula\u0163ia evreiasc\u0103 a Rom\u00e2niei, inclusiv locuitorii evrei ai capitalei, urmau s\u0103 cad\u0103 sub inciden\u0163a acestei m\u0103suri discriminatorii. Pe baza hot\u0103r\u00e2rii Consiliului de Mini\u015ftrii din 5 august (vezi Lya Benjamin, Evrei din Rom\u00e2nia \u00eentre anii 1940-1944. Problema evreiasc\u0103 \u00een stenogramele Consiliului de Mini\u015ftrii, Bucure\u015fti, ed. Hasefer, 1996, doc. 102, pp. 276-277), Ministerul de Interne a dat un ordin circular prin care s-a comunicat tuturor jude\u0163elor \u0163\u0103rii c\u0103 evreii trebuie s\u0103 poarte semnul distinctiv. \u00cempotriva acestor ordine Wilhelm Filderman, pre\u015fedintele Federa\u0163iei Uniunilor de Comunit\u0103\u0163i Evreie\u015fti, a protestat \u00een repetate r\u00e2nduri (vezi \u00een acest sens Memoriul adresat de Federa\u0163ia Uniunilor de Comunit\u0103\u0163i Evreie\u015fti din Rom\u00e2nia ministrului Economiei Na\u0163ionale din 8 august 1941, \u00een Comisia Interna\u0163ional\u0103 pentru Studierea Holocaustului \u00een Rom\u00e2nia, Documente, doc. 80, pp. 219-220; Memoriul lui W. Filderman adresat lui Ion Antonescu privind abrogarea semnului distinctiv din 5 septembrie 1941, \u00een idem, doc. 92, pp. 239-241). La 8 septembrie W. Filderman a ob\u0163inut o audien\u0163\u0103 la Ion Antonescu, audien\u0163\u0103 \u00een urma c\u0103reia mare\u015falul a dispus suprimarea semnului \u00een toat\u0103 \u0163ara. Dar \u00een localit\u0103\u0163ile din Moldova, Basarabia, Bucovina \u015fi Transnistria, semnul a fost purtat \u00een continuare.<\/p>\n[8] Potrivit Decretului-lege relativ la statutul militar al evreilor din 4 decembrie 1940, ace\u015ftia erau exclu\u015fi din serviciul militar, fiind obliga\u0163i a pl\u0103ti taxe militare \u015fi de presta munci \u00een interes ob\u015ftesc (Lya Benjamin, Evreii din Rom\u00e2nia \u00eentre anii 1940-1944. Legisla\u0163ia antievreiasc\u0103, Bucure\u015fti, ed. Hasefer, 1993, doc. 25, pp. 95-97). Pe l\u00e2ng\u0103 plata taxelor militare evreii au fost supu\u015fi la numeroase contribu\u0163ii \u00een bani \u015fi natur\u0103: \u00cemprumutul Re\u00eentregirii (impus evreilor \u00een propor\u0163ie de patru ori mai mare dec\u00e2t celorlal\u0163i locuitori), echipamente sanitare, efecte de \u00eembr\u0103c\u0103minte (\u00eenc\u0103l\u0163\u0103minte, lenjerie, c\u0103m\u0103\u015fi, ciorapi, batiste, prosoape, c\u0103ciuli, p\u0103turi, saltele, cear\u015fafuri, etc.), Palatul Invalizilor (contribu\u0163ie impus\u0103 prin Centrala Evreilor din Rom\u00e2nia, pentru construirea unui institut de sprijin al invalizilor de r\u0103zboi de 100 000 000 de lei), contribu\u0163ia excep\u0163ional\u0103 de patru miliarde lei (pentru mai multe detalii \u00een acest sens vezi Matatias Carp, Cartea Neagr\u0103, Bucure\u015fti, ed. Diogene, 1996, 27-30).<\/p>\n[9] \u00cen urma reformei administrative ini\u0163iate de regele Carol al II-lea \u00een 1938 a fost creat\u0103 o nou\u0103 structur\u0103 administrativ\u0103 \u00een nord-estul Rom\u00e2niei, Bucovina, la care s-a ad\u0103ugat jude\u0163ul Dorohoi. Acesta dintotdeauna f\u0103cuse parte din Vechiul Regat. Dup\u0103 anexarea nordului Bucovinei de c\u0103tre URSS \u00een vara anului 1940, teritoriul r\u0103mas Rom\u00e2niei, numit Bucovina de Sud, cuprindea jude\u0163ele C\u00e2mpulung \u015fi Suceava \u015fi partea de sud a R\u0103d\u0103u\u0163iului. Cele dou\u0103 jude\u0163e nordice, Storojine\u0163 \u015fi Cern\u0103u\u0163i, \u015fi partea de nord a R\u0103d\u0103u\u0163iului au fost anexate Uniunii Sovietice. Dorohoiul a r\u0103mas \u00een Rom\u00e2nia, redevenind parte a Vechiului Regat. Dup\u0103 redob\u00e2ndirea Bucovinei de Nord \u00een 1941, jude\u0163ul Dorohoi a revenit la Bucovina, fiind subordonat Guvern\u0103m\u00e2ntului de la Cern\u0103u\u0163i. \u00cen acest fel soarta popula\u0163iei evreie\u015fti din Dorohoi a fost legat\u0103 de cea a evreilor din Bucovina \u015fi Basarabia.<\/p>\n[10] Isac Peltz (1899-1980) scriitor \u015fi jurnalist rom\u00e2n de na\u0163ionalitate evreiasc\u0103. Membru al Uniunii Scriitorilor din Rom\u00e2nia, a scris numeroase romane \u015fi nuvele dintre care cele mai cunoscute sunt: Calea V\u0103c\u0103re\u015fti, Foc \u00een hanul cu tei, Moartea tinere\u0163ilor.<\/p>\n[11] Moghilev.<\/p>\n[12] Ultima scrisoare a mamei este din 14 septembrie 1942: Scumpii \u015fi dragii mei copii. Nu \u015ftiu ce s\u0103 mai g\u00e2ndesc c\u0103 n-am primit nimic de la voi. De la telegrama voastr\u0103 din 20\/4 curent. Doar acum c\u00e2teva zile am aflat de voi (de\u015fi tare pu\u0163in) prin so\u0163ul profesoarei Tu\u0163ei care st\u0103 la Sofica care probabil (c\u00e2nd nu pot s\u0103 \u015ftiu) v\u0103 va preda (…) am fost tare restric\u0163ionat\u0103 (v\u0103 va spune chiar el), a\u015fa c\u0103 n-am putut afla aproape nimic. Deci v\u0103 rog din suflet s\u0103-mi r\u0103spunde\u0163i pe orice cale ave\u0163i posibilitate deoarece nu \u015ftiu (dac\u0103, c\u00e2nd \u015fi cum ve\u0163i primi presenta) ce face\u0163i, cum este situa\u0163ia voastr\u0103 acum, de ave\u0163i acee\u015fi adres\u0103 [nu se \u00een\u0163elege, n.m. C.G.]. Acum trebuie s\u0103 v\u0103 amintesc c\u0103 la 15\/6 am primit prin cineva 5 pastile ajutor d\u0103t\u0103toare de vie\u0163i pentru mine \u00eempreun\u0103 cu c\u00e2teva cuvinte de la Sylvi \u015fi am \u00een\u0163eles c\u0103 el mi-a trimis \u00eens\u0103 inginerul mi-a spus c\u0103 a fost de la voi; atunci a\u015f vrea s\u0103 \u015ftiu poate a\u0163i trimis voi \u015fi n-am primit ? La 6 curent v-am scris o carte po\u015ftal\u0103 recomandat\u0103 cu felicit\u0103ri de ziua ta \u015fi nu \u015ftiu de a\u0163i primit-o, mult m\u0103 doare c\u0103 nu pot trimite pachet ca alt\u0103 da\u0103a, barem s\u0103 se realizeze totul ceea ce ne rug\u0103m, m\u0103 rog la Dumnezeu s\u0103 ave\u0163i zile fericite \u015fi eu s\u0103 v\u0103 mai pot vedea p\u00e2n\u0103 atunci m\u00e2ng\u00e2ia\u0163i-m\u0103 barem cu scrisul vostru drag; \u00eentreba\u0163i voi v\u0103 rog mult pe Sylvi dac\u0103 fratele meu se \u00eendur\u0103 s\u0103 m\u0103 ajute cu ceva cum i-a promis [nu se \u00een\u0163elege, n.m. C.G.] prin scris lui Sylvi c\u0103tre noi aci c\u0103 m\u0103 doare mult c\u0103 ajutorul este numai de la Sylvi. Scrie\u0163i \u015fi voi lui Charles (dac\u0103 se poate) c\u0103ci gra\u0163ie ajutorului tr\u0103iesc. De altfel am primit zilele astea (din Bucure\u015fti cred) prin Central\u0103 ceva ajutor care a sosit tocmai la timp nu ca data trecut\u0103 c\u00e2nd am fost lipsit\u0103 vreo 10-12 zile \u015fi nu mai \u015ftiam ce s\u0103 g\u00e2ndesc. V\u0103 implor scrie\u0163i-mi pe orice cale \u015fi c\u00e2t de des posibil. V\u0103 repet cele mai sincere felicit\u0103ri de ziua Tu\u0163ei, scumpiii \u015fi iubi\u0163ii mei copii \u015fi de anul nou s\u0103 ave\u0163i toate bune \u00eempreun\u0103 cu to\u0163i ai vo\u015ftrii dragi. Nu \u015ftiu de v\u0103 va parveni presenta. Acum pe o carte po\u015ftal\u0103 nu pot dec\u00e2t 6 r\u00e2nduri s\u0103 scriu. De la Dorohoi n-am nimic scris dec\u00e2t \u015ftiu c-au avut norocul s\u0103 stea acas\u0103 \u015fi s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 destul de bine nu ca aici unde e grozav\u0103 scumpete \u015fi este nevoie de mult ajutor s-ajung\u0103 pentru strictul necesar. Dar slav\u0103 Domnului m\u0103 mul\u0163umesc, de\u015fi m\u0103 simt tare slab\u0103, dar uite c-am zile \u015fi sper s-am fericire s\u0103 v\u0103 mai v\u0103d. V\u0103 rog ce \u015fti\u0163i de la Tina ? V\u0103 s\u0103rut de mi de ori Mama. V\u0103 s\u0103rut cu mult drag \u015fi dor. Mama (Anexa 14)<\/p>\n[13] Potrivit instruc\u0163iunilor generale pentru reglementarea muncii prestate de evrei, comunicate de Marele Stat-Major cu nr. 555000 din 27 iunie 1942, paragraful D8 cei care nu execut\u0103 con\u015ftiincios serviciul la munc\u0103 sau se sustrag de la lucru prin \u00een\u015fel\u0103ciune, cump\u0103rare, interven\u0163ie, neprezentare la chem\u0103rile f\u0103cute pentru munca obligatorie, p\u0103r\u0103sire f\u0103r\u0103 voie a lucrului vor fi sanc\u0163iona\u0163i cu trimiterea \u00een Transnistria la munc\u0103 grea sau \u00een ghetouri \u00eempreun\u0103 cu familiile lor (tat\u0103l, mama, so\u0163ia \u015fi copiii). Vezi \u00een acest sens Lya Benjamin, Evrei din Rom\u00e2nia \u00eentre anii 1940-1944. Perioada unei mari restri\u015fti, vol. III, parta a II-a, Bucure\u015fti, ed. Hasefer, 1997, doc. 585, pp. 316-323.<\/p>\n[14] Pentru stabilirea distinc\u0163iei \u00eentre munca \u00een folos ob\u015ftesc prestat\u0103 de tineretul rom\u00e2n \u00een scop educativ \u015fi patriotic \u015fi munca la care erau supu\u015fi evreii, legea din 20 iulie 1942 a introdus pentru evrei sintagma munca obligatorie..: \u00cen\u0163eleg \u015fi m\u0103 voi conforma, dar cele pe care voi \u00eencerca s\u0103 vi le redau sunt impresiile r\u0103mase de pe la \u00eenceputul vie\u0163ii \u00een memoria alterat\u0103 a unui octogenar aflat la cel\u0103lalt cap\u0103t al vie\u0163ii. Sper s\u0103-mi accepta\u0163i cu bun\u0103voin\u0163\u0103 eventualele confuzii \u015fi incertitudini. Dar un lucru este cert, m\u0103 voi opri numai asupra faptelor pe care le-am tr\u0103it eu \u015fi cei despre care v\u0103 voi relata.[\/vc_column_text][\/vc_column][\/vc_row]\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

[vc_row full_width=”stretch_row” column_spacing=”0px” tablet_fullwidth_cols=”yes” css=”.vc_custom_1517327708028{padding-top: 150px !important;padding-bottom: 50px !important;background-image: url(https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-content\/uploads\/2018\/01\/first_page_ew.jpg?id=1103) !important;background-position: center !important;background-repeat: no-repeat !important;background-size: cover !important;}” local_scroll_id=”home-top” el_class=”bg-fixed”][vc_column 0=””][\/vc_column][\/vc_row][vc_row column_spacing=”60″ local_scroll_id=”cine_suntem” css=”.vc_custom_1515854239369{padding-top: 40px !important;background-color: #ffffff !important;}”][vc_column 0=””][\/vc_column][\/vc_row][vc_row full_width=”stretch_row” column_spacing=”60″ local_scroll_id=”features” css=”.vc_custom_1515856202370{background-color: #ffffff !important;}”][vc_column 0=””][vc_column_text] Nu-mi place s\u0103 vorbim despre…<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":1019,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[16],"tags":[],"post_series":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1018"}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1018"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1018\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1156,"href":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1018\/revisions\/1156"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media\/1019"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1018"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1018"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1018"},{"taxonomy":"post_series","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/post_series?post=1018"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}