{"id":981,"date":"2018-01-05T14:14:36","date_gmt":"2018-01-05T14:14:36","guid":{"rendered":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/?p=981"},"modified":"2018-08-07T11:34:34","modified_gmt":"2018-08-07T11:34:34","slug":"alexandru-elias-curajul-elevilor-evrei-de-la-liceele-cultura-bucuresti-1942","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/alexandru-elias-curajul-elevilor-evrei-de-la-liceele-cultura-bucuresti-1942\/","title":{"rendered":"Alexandru Elias: Curajul elevilor evrei de la Liceele Cultura – Bucure\u0219ti 1942"},"content":{"rendered":"[vc_row full_width=”stretch_row” column_spacing=”0px” tablet_fullwidth_cols=”yes” css=”.vc_custom_1517326644059{padding-top: 150px !important;padding-bottom: 50px !important;background-image: url(https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-content\/uploads\/2018\/01\/first_page_ew.jpg?id=1103) !important;background-position: center !important;background-repeat: no-repeat !important;background-size: cover !important;}” local_scroll_id=”home-top” el_class=”bg-fixed”][vc_column 0=””][\/vc_column][\/vc_row][vc_row column_spacing=”60″ local_scroll_id=”cine_suntem” css=”.vc_custom_1515854239369{padding-top: 40px !important;background-color: #ffffff !important;}”][vc_column 0=””]

Alexandru Elias: Curajul elevilor evrei de la Liceele Cultura – Bucure\u0219ti 1942<\/span><\/h2>
<\/span><\/span><\/span><\/span><\/div><\/div>[\/vc_column][\/vc_row][vc_row full_width=”stretch_row” column_spacing=”60″ local_scroll_id=”features” css=”.vc_custom_1515856202370{background-color: #ffffff !important;}”][vc_column 0=”” width=”1\/2″][vc_column_text]Am aproape 93 de ani \u0219i s-au scurs 75 de ani de la procesul nostru. O via\u021b\u0103 de om.<\/p>\n

Aveam atunci 17 ani, nu-i \u00eemplinisem \u00een ziua arest\u0103rii, i-am \u00eemplinit \u00een beciurile Siguran\u021bei, cl\u0103direa care exist\u0103 \u0219i acum pe Calea Victoriei, actuala Prefectur\u0103 a Poli\u021biei Capitalei.<\/p>\n

17 ani de atunci nu se pot compara cu 17 ani de ast\u0103zi. Eram mai pu\u021bin prin\u0219i \u00een probleme de via\u021b\u0103, f\u0103r\u0103 planuri optimiste, f\u0103r\u0103 distrac\u021bii \u0219i f\u0103r\u0103 altele ale celor de azi. Eram tineri afecta\u021bi de legile rasiale, de persecu\u021biile antisemite, de nedrept\u0103\u021bi \u0219i de moarte.<\/p>\n

Nu voi vorbi ast\u0103zi despre istorie \u0219i documente de\u0219i este foarte greu s\u0103 le ocole\u0219ti. Voi \u00eencerca s\u0103 v\u0103 povestesc despre ni\u0219te tineri care erau evrei, despre demnitatea \u0219i legile rasiale, despre persecu\u021bie \u0219i moarte, despre o revolt\u0103 a adolescen\u021bilor evrei \u00eentr-o perioad\u0103 de oprimare antisemit\u0103 \u0219i despre multe alte probleme de via\u021b\u0103.<\/p>\n

\u00cen martie 1942, circula pe uli\u021ba evreiasc\u0103 zvonul c\u0103 elevi de la liceele evreie\u0219ti din Bucure\u0219ti, mai ales de la liceul \u201eCultura\u201d, au fost aresta\u021bi de Siguran\u021b\u0103. Eram elev \u00een clasa a 7-a de liceu \u0219i \u00eentr-o dup\u0103 amiaz\u0103, venind acas\u0103 de la cursuri, am g\u0103sit 2 b\u0103rba\u021bi care r\u0103scoleau apartamentul nostru, care mi-au pus r\u0103stit \u00eentreb\u0103ri violente, iar p\u0103rin\u021bii erau speria\u021bi \u0219i timora\u021bi. Eu nu \u00een\u021belegeam prea bine despre ce era vorba. Erau doi agen\u021bi care m-au \u00een\u0219f\u0103cat \u0219i m-au dus la Siguran\u021b\u0103, arestat, \u00eenchis \u00eentr-o celul\u0103 din subsolul acestei institu\u021bii. F\u0103r\u0103 explica\u021bii.<\/p>\n

Au urmat nop\u021bile de anchet\u0103, numai noaptea, b\u0103t\u0103ile crunte, teroarea verbal\u0103. Nu pot s\u0103-l uit pe agentul Balici, cu b\u00e2ta \u00een m\u00e2n\u0103 \u0219i cu repetarea obsesiv\u0103 a amenin\u021b\u0103rilor \u201evorbe\u0219te m\u0103, c\u0103 pu\u021bi a mort\u201d. Eu nu eram comunist, nu aveam nici o leg\u0103tur\u0103 cu bancnotele \u0219tampilate. La fel ca mine, al\u021bii. Ulterior am aflat de ac\u021biunea banilor imprima\u021bi cu lozinci \u00eempotriva r\u0103zboiului, a nazi\u0219tilor \u0219i a regimului Antonescu \u0219i cum s-a ajuns la implicarea organiza\u021biei noastre sioniste, Ha\u0219omer Ha\u021bair.<\/p>\n

Cine eram noi de fapt, cei aresta\u021bi?<\/p>\n

Cei trei care au \u00eemp\u0103r\u021bit bancnotele: Elias Cornel, Zalman Leo \u0219i Moscovici, probabil UTC-i\u0219ti. Elias Cornel, cu care nu eram rud\u0103, \u00eemi era coleg de clas\u0103 la Liceul \u201eCultura B\u201d. Zalman Leo era singurul dintre cei trei care venise de cca. 2-3 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00een Ha\u0219omer Ha\u021bair, organiza\u021bie sionist\u0103 de st\u00e2nga, f\u0103r\u0103 niciun fel de leg\u0103tur\u0103 cu UTC sau PCR. Pe Moscovici nu-l cuno\u0219team.<\/p>\n

Elias Cornel era un elev deosebit de inteligent cu bogate cuno\u0219tin\u021be economice, politice, sociale, de\u0219i de aceea\u0219i v\u00e2rst\u0103 (17 ani), avea posibilit\u0103\u021bi considerabile peste v\u00e2rsta noastr\u0103.<\/p>\n

Era anul 1942, iar noi, tineri evrei care eram afecta\u021bi de agresiunea antisemit\u0103, dup\u0103 evenimentele de la Ia\u0219i \u0219i Bucure\u0219ti, dup\u0103 crimele comise, dup\u0103 trenurile mor\u021bii \u0219i at\u00e2tea altele.<\/p>\n

Era explicabil, poate nu pentru to\u021bi, dar era evident\u0103 nesiguran\u021ba, oprimarea, nedreptatea.<\/p>\n

Un exemplu: eu am fost eliminat din Liceul Gh. Laz\u0103r \u00een baza legilor rasiale. Str\u0103bunicul meu Benedetto Franchetti, profesor la acela\u0219i liceu \u0219i la Sf. Sava \u0219i Matei Basarab, \u00eenscris pe placa de marmur\u0103 existent\u0103 probabil \u0219i azi, decorat Cavaler al Coroanei Rom\u00e2niei, medalia Bene Merenti, \u00eemp\u0103m\u00e2ntenit (cet\u0103\u021bean) prin Decret individual al Regelui Carol I \u00een anul 1986, iar eu, str\u0103nepotul lui alungat din acest liceu pentru c\u0103 eram evreu.<\/p>\n

Am Decretul regal de acordare a cet\u0103\u021beniei.<\/p>\n

Eram de c\u00e2teva luni membru al organiza\u021biei sioniste Ha\u0219omer Ha\u021bair. Era atunci speran\u021ba noastr\u0103 de a rezolva problemele persecu\u021biei \u0219i antisemitismului. \u00cen aceast\u0103 atmosfer\u0103 unii dintre noi am discutat despre organizarea g\u0103rzilor de autoap\u0103rare. Eram naivi, f\u0103r\u0103 experien\u021b\u0103, doar cu idealuri. De fapt, nu am f\u0103cut nimic concret, dar era firesc s\u0103 ne g\u00e2ndim, c\u00e2\u021biva dintre noi, la autoap\u0103rare. Aveam 17 ani, unii 12 sau 14,15 ani, eram revolta\u021bi, cei mai maturi sim\u021beam nevoia de a protesta, de a ac\u021biona. Tr\u0103iam un sentiment de demnitate r\u0103nit\u0103, de revolt\u0103 \u00eempotriva nedrept\u0103\u021bii, de grij\u0103 fa\u021b\u0103 de pericolele probabile. Era firesc, era explicabil.<\/p>\n

Cei 3 care au plasat bancnotele \u0219tampilate cu lozinci, erau mai puternici moral, cu mai mult\u0103 for\u021b\u0103 de a ac\u021biona, nu \u0219tiu \u00eens\u0103 c\u00e2t de con\u0219tien\u021bi de riscul ac\u021biunii lor, dar \u0219i-au asumat acest risc. Prin aceasta ei au fost \u00een opinia mea ni\u0219te eroi.<\/p>\n

Restul, noi cei din Ha\u0219omer Ha\u021bair, unii mai mult sau mai pu\u021bin implica\u021bi, am ales atunci drumul spre revenirea \u00een Palestina, patria ancestral\u0103 Israelul nu exista \u00eenc\u0103. Era forma noastr\u0103 de lupt\u0103, de rezolvare.<\/p>\n

A urmat procesul care a avut loc la Tribunalul Militar din strada Neagu Vod\u0103, \u00eentr-o cl\u0103dire (rechizi\u021bionat\u0103, sau na\u021bionalizat\u0103, nu \u0219tiu), care fusese proprietatea Comunit\u0103\u021bii Sefarde.<\/p>\n

Un proces de noapte (ca \u0219i ancheta), care s-a terminat la ora 5 diminea\u021ba. Bianca Calmi (Kiti), feti\u021ba de 12 ani, adormise. Sentin\u021ba pentru ni\u0219te minori, mul\u021bi dintre ei care nici nu au p\u0103r\u0103sit copil\u0103ria, a fost dur\u0103, inexplicabil\u0103 moral \u0219i chiar juridic: 3 condamn\u0103ri la moarte (de fapt 6 pentru c\u0103 3 nu erau prin\u0219i), restul, condamn\u0103ri la 20 \u0219i 25 ani munc\u0103 silnic\u0103, la 10 ani pentru \u201epericuloasa\u201d Kiti \u00een v\u00e2rst\u0103 de 12 ani \u0219i altele.<\/p>\n

To\u021bi am primit sentin\u021ba cu demnitate, f\u0103r\u0103 manifest\u0103ri de team\u0103 sau dezn\u0103dejde, cu mai mult\u0103 sobrietate dec\u00e2t ne credeau \u00een stare. Nu o spun eu ast\u0103zi, au spus-o atunci unii participan\u021bi la proces.<\/p>\n

\u00cen zilele urm\u0103toare au ac\u021bionat \u00een sprijinul nostru p\u0103rin\u021bii \u0219i organiza\u021bia sionist\u0103 (ini\u021bial reticent\u0103), firesc profesorii liceelor evreie\u0219ti; Grubea, Litman,nu \u00eemi amintesc de to\u021bi, memorii, interven\u021bii. F\u0103r\u0103 rezultat.<\/p>\n

 <\/p>\n

Dup\u0103 proces, am fost adu\u0219i din nou la \u00eenchisoarea Malmaison, unde eram \u00eencarcera\u021bi de la arestare, cu excep\u021bia celor 3 condamna\u021bi la moarte care au fost du\u0219i la \u00eenchisoarea Jilava.<\/p>\n

Noi am r\u0103mas la Malmaison p\u00e2n\u0103 dup\u0103 executarea celor 3 tineri.<\/p>\n

Documentele arat\u0103 c\u0103 la execu\u021bie au avut o atitudine demn\u0103. A participat pentru a le acorda m\u00e2ng\u00e2iere religioas\u0103 rabinul Halevy. Numai Zalman \u0219i Moscovici au acceptat-o. Cornel Elias, nu! To\u021bi au fost curajo\u0219i \u00een fa\u021ba mor\u021bii.<\/p>\n

A urmat apoi transferul nostru, a celor din Ha\u0219omer Ha\u021bair la diverse \u00eenchisori: Jilava, V\u0103c\u0103re\u0219ti, unde am r\u0103mas aproape toat\u0103 perioada de deten\u021bie ca urmare a interven\u021biilor organiza\u021biei sioniste, a rela\u021biilor personale \u0219i \u00een parte a intereselor de alt\u0103 natur\u0103, dar \u0219i a simpatiei unor oameni \u0219i cercuri mai mult sau mai pu\u021bin influente.<\/p>\n

C\u00e2teva amintiri de \u00eenchisoare pentru a putea \u00een\u021belege evenimentele \u0219i atmosfera acelei perioade istorice, \u0219i \u00een parte ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu noi.[\/vc_column_text][\/vc_column][vc_column width=”1\/2″][vc_column_text]Prima, cea mai dur\u0103, a fost la Malmaison. \u00cen prima noapte de arest am fost introdu\u0219i \u00eentr-o \u00eenc\u0103pere lung\u0103, cu 2 priciuri (paturi lungi de lemn, unul la parter, altul la etaj \u2013 cel mai bun), \u00een care existau cca. 60\/70 de ho\u021bi, sp\u0103rg\u0103tori, tot felul de figuri dubioase, to\u021bi instala\u021bi pe priciul de la parter, sau la etaj cei mai favoriza\u021bi, cu lumin\u0103 mai mult\u0103. Cine nu avea loc pe priciuri, st\u0103tea direct pe pardoseala de ciment. \u00cen col\u021b, un h\u00e2rd\u0103u pentru nevoile organice, pe care \u00eel v\u0103rsau cu r\u00e2ndul a doua zi. O atmosfer\u0103 \u00eengrozitoare, deprimant\u0103, pentru ni\u0219te tineri obi\u0219nui\u021bi cu o via\u021b\u0103 decent\u0103 \u0219i cu dragostea p\u0103rin\u021bilor. \u00cen cap\u0103tul acestei \u00eenc\u0103peri, o singur\u0103 fereastr\u0103 cu gratii. \u00cemi amintesc de prima duminic\u0103 petrecut\u0103 acolo ghemuit l\u00e2ng\u0103 fereastr\u0103, ascult\u00e2nd un c\u00e2ntec sf\u00e2\u0219ietor \u201eDuminic\u0103 trist\u0103\u201d, ale c\u0103rui cuvinte ajungeau la noi, probabil de la al\u021bi de\u021binu\u021bi din \u00eenchisoare. Se spunea c\u0103 acest c\u00e2ntec i-a \u00eempins pe mul\u021bi pu\u0219c\u0103ria\u0219i la sinucidere. Nu cred c\u0103 pot descrie starea mea sufleteasc\u0103 de disperare de atunci.<\/p>\n

Norocul nostru a fost comandantul \u00eenchisorii, p\u0103cat c\u0103 nu-mi amintesc numele lui, ofi\u021ber de rezerv\u0103, profesor sau avocat (nu \u0219tiu), care ne proteja deschis, f\u0103r\u0103 re\u021bineri.<\/p>\n

La revenirea la Malmaison, dup\u0103 proces \u0219i dup\u0103 citirea sentin\u021bei, am intrat \u00een celul\u0103 \u0219i am cerut cu fermitate s\u0103 ni se fac\u0103 loc pe priciul de sus \u0219i nu am \u00eent\u00e2mpinat nicio rezisten\u021b\u0103. Exista o regul\u0103 nescris\u0103 \u00een \u00eenchisoare, ca de\u021binu\u021bii cu cele mai mari condamn\u0103ri s\u0103 aibe locurile cele mai bune. Iar noi aveam 20 \u0219i 25 ani de munc\u0103 silnic\u0103. Aveau \u0219i infractorii regulile lor morale, discutabile pentru noi cei de azi, dar valabile pentru ei \u00een acele vremuri. \u00cen luna de zile petrecut\u0103 acolo p\u00e2n\u0103 la proces, am \u00eenv\u0103\u021bat \u0219i noi ceva \u0219i am ac\u021bionat ca atare, cu tupeu \u0219i \u00eendr\u0103zneal\u0103.<\/p>\n

Apoi am fost du\u0219i la Jilava, \u00een celule practic sub p\u0103m\u00e2nt, acolo unde cu luni de zile \u00een urm\u0103 au fost asasina\u021bi de legionari un num\u0103r mare de diver\u0219i oameni politici \u0219i opozan\u021bi. Erau condi\u021bii mizere, dar am stat numai 2-3 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, mult azi, foarte pu\u021bin atunci.<\/p>\n

De la Jilava am fost du\u0219i la V\u0103c\u0103re\u0219ti, \u00eenchi\u0219i separat de de\u021binu\u021bii comuni\u0219ti, dar \u00een aceea\u0219i curte de plimbare. Acolo l-am cunoscut pe Alexandru Dr\u0103ghici, pe Goldenberg Vaida \u2013 care comisese un atentat \u00eempotriva lui Vaida Voevod, \u0219i al\u021bii.<\/p>\n

\u00cen aceast\u0103 \u00eenchisoare, regimul era mai lax, primeam regulat pachete cu alimente de la p\u0103rin\u021bi, dac\u0103 nu erau \u00eenc\u0103lc\u0103ri flagrante ale regulamentelor, nu existau m\u0103suri de for\u021b\u0103. Duminica se striga \u201eho\u021bii la rug\u0103ciune\u201d (exista biserica \u00eenchisorii), dar noi eram l\u0103sa\u021bi \u00een pace.<\/p>\n

Acolo, la V\u0103c\u0103re\u0219ti, am cunoscut figuri interesante, chiar amuzante, ca faimosul pe atunci, sp\u0103rg\u0103tor de case de bani \u0218araga (din cuplul vestit de ho\u021bi \u0218araga \u0219i Broitman, ambii evrei). \u0218araga se plimba elegant \u0219i \u201efermec\u0103tor\u201d prin \u00eenchisoare, c\u00e2nta \u0219ansonete cu o voce pl\u0103cut\u0103, avea ceva studii, \u0219i le spunea comuni\u0219tilor c\u0103 \u0219i el lupt\u0103 \u00eempotriva capitalismului, cu metodele lui proprii. Dup\u0103 r\u0103zboi s-a f\u0103cut \u201eom de treab\u0103\u201d, sub alt nume, a f\u0103cut alia cu so\u021bia \u0219i cei 2 copii ai lor. Unul dintre marii scriitori rom\u00e2ni (parc\u0103 Cezar Petrescu, dar nu sigur) a scris ca motto la o carte a sa \u201ec\u00e2t\u0103 via\u021b\u0103, at\u00e2ta dram\u0103\u201d, eu a\u0219 ad\u0103uga \u201edar \u0219i circ\u201d.<\/p>\n

La V\u0103c\u0103re\u0219ti, am lucrat ini\u021bial la tipografia \u00eenchisorii unde am avut accidentul la m\u00e2na dreapt\u0103 cu afectarea a 4 degete \u0219i amputarea primei falange la degetul mijlociu. Am fost trimis la Spitalul Br\u00e2ncovenesc pentru opera\u021bie, cu lan\u021buri la picioare, cu paz\u0103 \u00eenarmat\u0103, cu tramvaiul (parc\u0103 cu cai). Eram \u00eens\u0103 m\u00e2ndru de lan\u021burile mele, dar \u0219i de simpatia unor tineri medici (sau interni) care m-au operat.<\/p>\n

Apoi am fost mutat la atelierul mecanic. Acolo am fost ucenicul unui muncitor comunist inteligent, cu multiple cuno\u0219tin\u021be, cu o g\u00e2ndire matur\u0103 \u0219i critic\u0103 fa\u021b\u0103 de multe aspecte (confirmate \u00een viitorul apropiat), practic un intelectual \u00een g\u00e2ndire. Era un b\u0103rbat aspectuos, spiritual, care \u00een 1929 (dac\u0103 nu m\u0103 \u00een\u0219el) f\u0103cuse greva foamei 42 de zile. Se numea Alexandru Lencovici \u0219i \u00eei datorez multe \u00een trecerea mea de la adolescen\u021b\u0103 la maturitate.<\/p>\n

Exist\u0103 \u00een via\u021b\u0103 zile \u0219i chiar clipe care transform\u0103 un adolescent \u00eentr-un b\u0103rbat matur.<\/p>\n

La sf\u00e2r\u0219itul lui aprilie 1944, \u00een alte condi\u021bii politice \u0219i militare, to\u021bi condamna\u021bii din procesul Ha\u0219omer Ha\u021bair au fost gra\u021bia\u021bi. Calmi Bianca fusese gra\u021biat\u0103 mai devreme, dup\u0103 un an de deten\u021bie. Ambele gra\u021bieri poart\u0103 semn\u0103tura Majest\u0103\u021bi Sale Regele Mihai, c\u0103ruia noi i-am r\u0103mas recunosc\u0103tori.<\/p>\n

Gra\u021bia\u021bi, dar nu elibera\u021bi, am fost trimi\u0219i de c\u0103tre organele Siguran\u021bei \u00een lag\u0103rul de la Tg. Jiu. Acolo l-am cunoscut, mai bine zis l-am v\u0103zut pe Gheorghiu Dej, care locuia \u00een cap\u0103tul \u00eenc\u0103perii unde eram eu.<\/p>\n

Peste c\u00e2teva luni, \u00een august 1944, \u00een urma m\u0103surilor luate de Regele Mihai, Rom\u00e2nia \u0219i-a schimbat orientarea politic\u0103 \u0219i s-a dat decretul (Ministru de Justi\u021bie era Lucre\u021biu P\u0103tr\u0103\u0219canu) prin care eram \u0219i noi elibera\u021bi. Nu am a\u0219teptat formele care ar fi durat ore \u0219i chiar zile, al\u0103turi de ceilal\u021bi de\u021binu\u021bi am for\u021bat por\u021bile lag\u0103rului \u0219i am plecat la gar\u0103, f\u0103r\u0103 bilete, cu trenul spre Bucure\u0219ti. Nimeni nu ne-a oprit, jandarmii din tren se mul\u021bumeau cu r\u0103spunsul \u201eAm fost elibera\u021bi de la Tg. Jiu\u201d. At\u00e2t. \u00cen aer plutea un v\u00e2nt de libertate.<\/p>\n

Mi-am \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at p\u0103rin\u021bii care pl\u00e2ngeau de fericire. Aveam aproape 20 de ani.<\/p>\n

P\u0103rin\u021bii no\u0219tri au suferit mult, au \u00eencercat al\u0103turi de organiza\u021bia sionist\u0103 \u0219i al\u021bi lideri ai evreimii rom\u00e2ne, cu sprijinul multor neevrei \u0219i personalit\u0103\u021bi ale vie\u021bii publice s\u0103 ne salveze, dar nu au putut face mai mult.<\/p>\n

A \u00eenceput apoi pentru noi \u201evia\u021ba de dup\u0103\u201d, dar \u0219i despre ea s-ar putea povesti multe \u0219i nu este timpul acum s\u0103 o facem.<\/p>\n

\u0218i chiar c\u00e2t am spus aici nu poate reda tragedia din ace\u0219ti aproape 3 ani din via\u021ba noastr\u0103 de tineri evrei oprima\u021bi, despre temerile a ceea ce se putea \u00eent\u00e2mpla, mai ales dac\u0103 nu ar fi existat atitudinea Regelui din august 1944.<\/p>\n

A\u0219 vrea \u00een final s\u0103 spun c\u0103 lupta pentru libertate \u0219i dreptate social\u0103, lupta \u00eempotriva urei \u0219i crimei rasiale, etnice \u0219i religioase, este un act de demnitate uman\u0103 \u0219i merit\u0103 respectul tuturora. \u00cen cazul nostru, cei r\u0103ma\u0219i vii, noi ne-am p\u0103strat con\u0219tiin\u021ba evreit\u0103\u021bii noastre.<\/p>\n

\u00cen cimitirul Sefard, l\u00e2ng\u0103 zidul cimitirului exist\u0103 un morm\u00e2nt p\u0103r\u0103sit, n\u0103p\u0103dit de buruieni. Este morm\u00e2ntul lui Elias Cornel. V\u0103 propun ca atunci c\u00e2nd ne afl\u0103m \u00een acest cimitir, s\u0103 punem pe acest morm\u00e2nt, nu o floare, ci conform unui vechi obicei evreiesc, o pietricic\u0103. Pentru a nu uita sacrificiul \u0219i lupta unor foarte tineri evrei.[\/vc_column_text][\/vc_column][\/vc_row]\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

[vc_row full_width=”stretch_row” column_spacing=”0px” tablet_fullwidth_cols=”yes” css=”.vc_custom_1517326644059{padding-top: 150px !important;padding-bottom: 50px !important;background-image: url(https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-content\/uploads\/2018\/01\/first_page_ew.jpg?id=1103) !important;background-position: center !important;background-repeat: no-repeat !important;background-size: cover !important;}” local_scroll_id=”home-top” el_class=”bg-fixed”][vc_column 0=””][\/vc_column][\/vc_row][vc_row column_spacing=”60″ local_scroll_id=”cine_suntem” css=”.vc_custom_1515854239369{padding-top: 40px !important;background-color: #ffffff !important;}”][vc_column 0=””][\/vc_column][\/vc_row][vc_row full_width=”stretch_row” column_spacing=”60″ local_scroll_id=”features” css=”.vc_custom_1515856202370{background-color: #ffffff !important;}”][vc_column 0=”” width=”1\/2″][vc_column_text]Am aproape 93 de ani…<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":983,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[16],"tags":[],"post_series":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/981"}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=981"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/981\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1680,"href":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/981\/revisions\/1680"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media\/983"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=981"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=981"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=981"},{"taxonomy":"post_series","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/post_series?post=981"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}