{"id":985,"date":"2017-08-04T14:29:22","date_gmt":"2017-08-04T14:29:22","guid":{"rendered":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/?p=985"},"modified":"2018-08-01T08:52:26","modified_gmt":"2018-08-01T08:52:26","slug":"armand-berariu-fragment-din-manuscris-privind-deportarea-in-masa-a-evreilor-din-comuna-itcani-suceava-in-transnistria","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/armand-berariu-fragment-din-manuscris-privind-deportarea-in-masa-a-evreilor-din-comuna-itcani-suceava-in-transnistria\/","title":{"rendered":"Armand Beraru: Fragment din manuscris, privind deportarea \u00een mas\u0103 a evreilor din comuna I\u021bcani \u2013 Suceava, \u00een Transnistria"},"content":{"rendered":"[vc_row full_width=”stretch_row” column_spacing=”0px” tablet_fullwidth_cols=”yes” css=”.vc_custom_1517326888455{padding-top: 150px !important;padding-bottom: 50px !important;background-image: url(https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-content\/uploads\/2018\/01\/first_page_ew.jpg?id=1103) !important;background-position: center !important;background-repeat: no-repeat !important;background-size: cover !important;}” local_scroll_id=”home-top” el_class=”bg-fixed”][vc_column 0=””][\/vc_column][\/vc_row][vc_row column_spacing=”60″ local_scroll_id=”cine_suntem” css=”.vc_custom_1515854239369{padding-top: 40px !important;background-color: #ffffff !important;}”][vc_column 0=””]

Armand Beraru: Fragment din manuscris, privind deportarea \u00een mas\u0103 a evreilor din comuna I\u021bcani \u2013 Suceava, \u00een Transnistria<\/span><\/h2>
<\/span><\/span><\/span><\/span><\/div><\/div>[\/vc_column][\/vc_row][vc_row full_width=”stretch_row” column_spacing=”60″ local_scroll_id=”features” css=”.vc_custom_1515856202370{background-color: #ffffff !important;}”][vc_column 0=”” width=”1\/2″][vc_column_text]Acest material este copiat dup\u0103 manuscrisul lui Armand Berariu, privind deportarea \u00een mas\u0103 a evreilor din comuna I\u021bcani \u2013 Suceava, \u00een Transnistria, 14 octombrie 1941. Lucrarea a fost scris\u0103 \u00een 1980 – 1981. Armand Berariu s-a n\u0103scut la 21 ianuarie 1921, \u00een Dorohoi. Din anul 1927 a locuit \u00eempreun\u0103 cu familia la I\u021bcani \u2013 Suceava. \u00cen toamna anului 1941 a fost deportat \u00een Transnistria. A decedat \u00een martie 1982 la Bucure\u0219ti.<\/p>\n

***<\/p>\n

Au trecut aproape 40 de ani de la \u00eenceputul acelor tragice evenimente care au adus at\u00e2tea suferin\u021be zecilor de mii de oameni, neav\u00e2nd alt\u0103 vin\u0103 dec\u00e2t faptul de a fi evrei. Imensa majoritate s-a n\u0103scut \u0219i a murit pe aceste locuri, au adus, ei, p\u0103rin\u021bii sau bunicii lor o m\u0103runt\u0103 contribu\u021bie la prop\u0103\u0219irea Rom\u00e2niei, fie \u00een r\u0103zboiul pentru independen\u021b\u0103 din 1877, la des\u0103v\u00e2r\u0219irea unit\u0103\u021bii na\u021bionale \u00een urma r\u0103zboiului din 1916-1918, \u00een activitatea economic\u0103 \u0219i cultural\u0103. A\u0219a de pild\u0103, bunicul meu \u2013 tat\u0103l mamei \u2013 Iosif Leib Bercovici din Dorohoi, fost mult timp pre\u0219edintele Comunit\u0103\u021bii evreie\u0219ti din acest ora\u0219, printre primii depozitari de ziare \u0219i librari din \u021bar\u0103, foarte cunoscut \u0219i stimat, se bucura de prietenia lui George Enescu, c\u0103ruia, dup\u0103 spusele bunicului, i-a procurat prima vioar\u0103. Tat\u0103l meu, Laz\u0103r Berariu, a luptat ca soldat pe frontul Oituzului \u00een 1916 \u0219i a fost grav r\u0103nit de o schij\u0103 de obuz. Acesta este numai unul din exemple – \u0219i acesta incomplet \u2013 dintr-o familie, dar c\u00e2te \u0219i c\u00e2te exemple s-ar putea da, \u0219i multe \u0219i mai semnificative, din care rezult\u0103 c\u0103 evreii se considerau parte integrant\u0103 a popula\u021biei \u0219i iubeau patria lor \u2013 Rom\u00e2nia.<\/p>\n

Desigur, privite prin prizma \u0219i \u00een raport cu jertfe \u0219i crime \u00eempotriva evreilor din Europa, suferin\u021bele celor din nordul \u0219i partea de sud a Bucovinei, deporta\u021bi \u00een Transnistria, sunt mai mici, dar ele nu pot fi date uit\u0103rii, pentru c\u0103 familii \u00eentregi \u2013 par\u021bial sau total \u2013 au disp\u0103rut, fie omor\u00e2te \u00een mod bestial, sau din cauza bolilor, mizeriei sau foametei.<\/p>\n

Voi \u00eencerca s\u0103 descriu, desigur, par\u021bial, ce s-a \u00een\u00e2mplat \u00een anii deport\u0103rii cu popula\u021bia evreiasc\u0103 din I\u021bcani, jud. Suceava, \u00een principal, dar \u0219i a altor evrei din Burdujeni, Suceava, S\u0103veni, sau din alte diferite localit\u0103\u021bi.<\/p>\n

Totul se bazeaz\u0103 numai pe amintiri \u2013 de altfel destul de vii \u00eenc\u0103 – \u0219i de\u0219i m\u0103 voi str\u0103dui s\u0103 fiu c\u00e2t mai obiectiv, nu voi putea evita o anumit\u0103 nuan\u021b\u0103 de subiectivism, sau poate aprecieri nu suficient de concludente.<\/p>\n

Am locuit la I\u021bcani din 1927, cu familia, compus\u0103 din 7 persoane \u2013 p\u0103rin\u021bii, dou\u0103 surori \u0219i trei fra\u021bi. Tat\u0103l meu era func\u021bionar la fabrica de zah\u0103r din localitate. Num\u0103rul locuitorilor evrei din I\u021bcani nu dep\u0103\u0219ea 300, cu ocupa\u021bii diverse: func\u021bionari, meseria\u0219i, negustori, medici, brutari, m\u0103celari etc. P\u00e2n\u0103 la o anumit\u0103 perioad\u0103, mai precis p\u00e2n\u0103 \u00een 1936-1937, se tr\u0103ia \u00een rela\u021bii bune, a\u0219 putea spune chiar armonioase, cu majoritatea popula\u021biei format\u0103 din rom\u00e2ni, nem\u021bi, ruteni etc. Desigur, erau \u0219i \u00eenainte cazuri de antisemitism, dar f\u0103r\u0103 amploare. Acest lucru l-au resim\u021bit la liceu unde erau \u0219i c\u00e2\u021biva profesori cuzi\u0219ti \u2013 bariere greu de trecut pentru elevii evrei. Odat\u0103 cu instaurarea guvernului Cuza-Goga \u0219i apoi a guvernului legionar \u0219i a dictaturii fasciste-antonesciene, de altfel ca pretutindeni, prigoana a crescut \u00een intensitate, sub forme cunoscute. Perioada dinainte \u0219i \u00een special dup\u0103 \u00eenceperea r\u0103zboiului \u00eempotriva U.R.S.S. s-a concretizat printr-o \u00een\u0103sprire a represiunilor \u00eempotriva evreilor din localitate, mai ales c\u0103 ne aflam numai la 40 km de grani\u021b\u0103. Aceasta s-a caracterizat prin perchezi\u021bii, b\u0103t\u0103i, munc\u0103 obligatorie pe plan local, purtarea stelei galbene.<\/p>\n

\u00cenc\u0103 din luna septembrie \u0219i \u00eenceputul lunii octombrie a anului 1941 au \u00eenceput s\u0103 se r\u0103sp\u00e2ndeasc\u0103 zvonurile, c\u0103rora nimeni nu voia s\u0103 le dea crezare, c\u0103 vom fi evacua\u021bi la Suceava sau \u00een alt ora\u0219, c\u0103 vom putea s\u0103 ne mut\u0103m \u00eentr-o anumit\u0103 zon\u0103 cu toate bunurile pe care le avem, aici fiind prea aproape de grani\u021b\u0103 (de\u0219i frontul se \u00eendep\u0103rtase mult la acea dat\u0103). Interesant este c\u0103 \u2013 \u00een afar\u0103 de o singur\u0103 excep\u021bie \u2013 nimeni nu a p\u0103r\u0103sit localitatea, de\u0219i putea s-o fac\u0103, sau s\u0103-\u0219i trimit\u0103 \u00een alt\u0103 parte bunurile mai de pre\u021b. Oamenii \u00eencrez\u0103tori sau pu\u021bin naivi nu credeau c\u0103 a\u0219a ceva s-ar putea \u00eent\u00e2mpla, mai ales c\u0103 autorit\u0103\u021bile locale le-au \u0219i dezmin\u021bit. Ac\u021biunea de deportare a fost pus\u0103 \u00eens\u0103 la cale cu cea mai mare discre\u021bie \u0219i anun\u021bat\u0103 doar cu 24 de ore \u00eenainte. Vestea a venit ca un tr\u0103znet. A fost \u00een ziua de 8 octombrie 1941 \u2013 c\u00e2nd cel ce f\u0103cea anun\u021bul \u2013 b\u0103t\u00e2nd \u00een prealabil \u00een tob\u0103 cum se obi\u0219nuia \u2013 striga pe la col\u021burile de strad\u0103 c\u0103 to\u021bi evreii trebuie s\u0103 depun\u0103 lucrurile de valoare \u2013 din argint, aur, platin\u0103 sau pietre pre\u021bioase – la prim\u0103rie. Localitatea urma s\u0103 fie p\u0103r\u0103sit\u0103 a II-a zi diminea\u021ba, ca bagaje neput\u00e2ndu-se lua dec\u00e2t at\u00e2t c\u00e2t putea duce fiecare, \u00eendeosebi lucruri mai c\u0103lduroase. \u00cembarcarea \u00een vagoane urma s\u0103 se fac\u0103 \u00een gara Burdujeni, situat\u0103 la o distan\u021b\u0103 de cca 3 km. Nedepunerea lucrurilor de valoare, a\u0219a cum se anun\u021base, ar fi fost urmat\u0103 de cele mai aspre pedepse. Tat\u0103l meu, un om c\u0103ruia \u00eei pl\u0103cea s\u0103 respecte legile, chiar \u0219i aceasta a\u0219a cum era, a dus la prim\u0103rie cele c\u00e2teva obiecte din argint. De subliniat c\u0103 pentru acestea nu s-a dat nici o chitan\u021b\u0103 de primire, asigur\u00e2ndu-i verbal pe depun\u0103tori c\u0103 ele vor fi inventariate \u0219i depuse pe numele fiec\u0103rui proprietar. Dracu le-a mai v\u0103zut! Probabil c\u0103 o parte au fost furate \u2013 mai mult ca sigur \u2013 iar alta a intrat \u00een bugetul statului.<\/p>\n

Este greu de descris panica \u0219i dezn\u0103dejdea ce s-a declan\u0219at \u00een fiecare familie; \u00een primul r\u00e2nd nu se \u0219tia unde vom fi m\u00e2na\u021bi, sau dac\u0103 vom fi \u00eempu\u0219ca\u021bi pe drum. Se spunea c\u0103 vom merge s\u0103 lucr\u0103m \u00een ni\u0219te colhozuri peste Nistru, sau c\u0103 vom fi stabili\u021bi \u00een ni\u0219te colonii \u00een Ucraina.<\/p>\n

Dar nu mai era timp s\u0103 mesteci zvonuri sau s\u0103 pl\u00e2ngi pe ruinele unei gospod\u0103rii, adunat\u0103 cu greut\u0103\u021bi \u00een zeci de ani, \u0219i care acum urma s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 cui s-o dovedi mai iute de m\u00e2n\u0103.<\/p>\n

Trebuia s\u0103 te g\u00e2nde\u0219ti bine cum s\u0103-\u021bi faci bocceaua, ce anume bun s\u0103 iei pentru iarn\u0103 \u0219i var\u0103. Nimeni nu s-a g\u00e2ndit prea bine – \u0219i nu era posibil \u00een toat\u0103 z\u0103p\u0103ceala c\u0103 este nevoie de m\u00e2ncare. Sau poate ne imaginam c\u0103 autorit\u0103\u021bile, a\u0219a de grijulii s\u0103 str\u00e2ng\u0103 lucrurile, vor avea cel pu\u021bin grij\u0103 s\u0103 ne asigure de m\u00e2ncare. Mare, mare gre\u0219eal\u0103! Noroc c\u0103 fratele meu Marius, o fire mai prev\u0103z\u0103toare \u0219i gospodar, s-a g\u00e2ndit s\u0103 fac\u0103 o leg\u0103tur\u0103 cu ceva zah\u0103r, ceai, cu ceainic \u0219i c\u00e2teva ce\u0219ti, \u0219i a prins bine.<\/p>\n

Nici o persoan\u0103, indiferent de starea s\u0103n\u0103t\u0103\u021bii sau a v\u00e2rstei, sau a meritelor nu a fost exceptat\u0103. Tot t\u00e2rgu\u0219orul trebuia s\u0103 fie eradicat de evrei. Mai mult, au fost \u0219i cazuri de evrei, care trecuser\u0103 cu ani \u00een urm\u0103 la catolicism, \u0219i nu au fost excepta\u021bi. Anterior, au fost \u00eentrerupt\u0103 pentru popula\u021bie orice leg\u0103turi telefonice, telegrafice, deplas\u0103rile pe toate \u0219oselele de leg\u0103tur\u0103 au fost blocate de jandarmerie.<\/p>\n

Noaptea de 8 spre 9 octombrie a fost o noapte de priveghi, nimeni nu a \u00eenchis ochii, pe str\u0103zi dosnice, ferindu-se de patrule, se mai strecura c\u00e2te o umbr\u0103: erau cei mai curajo\u0219i care mergeau la rude sau prieteni s\u0103-i consoleze, s\u0103-i ajute, sau s\u0103 afle ce mai este nou, \u00een speran\u021ba \u00eenc\u0103 nep\u0103r\u0103sit\u0103 complet c\u0103 se va reveni asupra ordinului at\u00e2t de cumplit. Dar nu a venit nici o contramandare, \u00eens\u0103 implacabil au sosit zorile, pe care fiecare c\u0103uta s\u0103 le am\u00e2ne c\u00e2t mai mult.<\/p>\n

De diminea\u021b\u0103 au \u00eenceput s\u0103 apar\u0103 din case oameni cu geamantane, cu rucksacuri, saci, boccele. C\u0103utau, nu \u0219tiu de ce, s\u0103 se fac\u0103 c\u00e2t mai mici, s\u0103 treac\u0103 parc\u0103 neobserva\u021bi, le era parc\u0103 ru\u0219ine f\u0103r\u0103 a fi cu nimic vinova\u021bi, cu indignare \u0219i ur\u0103 \u00een suflet de cei care i-au smuls de la c\u0103minele lor, mai \u00eenst\u0103rite sau mai s\u0103race; fiecare l\u0103sa ceva din el acas\u0103. Mai presus de toate acestea, predomina teama de soarta ce ne a\u0219tepta.<\/p>\n

\u00cen fa\u021ba prim\u0103riei, de\u0219i cu lacrimi \u00een ochi \u0219i durere \u00een suflet, oamenii s-au purtat demn, se salutau \u0219i se \u00eembr\u0103\u021bi\u0219au \u00een t\u0103cere. \u0218i a\u0219a a \u00eenceput exodul. Cu bagajele \u00een spinare \u0219i \u00een m\u00e2ini, tristul convoi \u0219i-a \u00eenceput drumul spre Burdujeni, de unde se spera c\u0103 vom face cale \u00eentoars\u0103.<\/p>\n

Zadarnic, zadarnic, pl\u00e2nsetele \u0219i vaietele celor care treceau prin fa\u021ba caselor lor. P\u0103\u0219eau pe str\u0103zile or\u0103\u0219elului, cu popula\u021bia pe la por\u021bi, unii comp\u0103timitori, al\u021bii r\u00e2z\u00e2nd \u0219i care mai aruncau c\u00e2te un… jidanilor, al\u021bii abia a\u0219tept\u00e2nd s\u0103 pun\u0103 st\u0103p\u00e2nire pe lucrurile din cas\u0103… De altfel, acestea au fost imediat jefuite \u0219i de localnici \u0219i de cei veni\u021bi din localit\u0103\u021bile apropiate.<\/p>\n

\u0218i a\u0219a, \u00eencet, \u00eencet, au ajuns la gara Burdujeni, unde se str\u00e2nseser\u0103 \u0219i convoaiele din alte ora\u0219e, iar vagoanele de marf\u0103 erau de-acum preg\u0103tite. Aproximativ 40-50 persoane \u00een fiecare vagon.<\/p>\n

Privind acum, dup\u0103 at\u00e2\u021bia ani, evenimentele de atunci, cred c\u0103 scopul urm\u0103rit de guvernan\u021bii fasci\u0219ti \u00een cazul c\u00e2nd s-ar fi realizat \u00een totalitate planul de evacuare a evreilor (dup\u0103 cum se \u0219tie evacuarea din punct de vedere geografic a ajuns cam p\u00e2n\u0103 la ora\u0219ul Dorohoi) ar fi fost urm\u0103torul:<\/p>\n

– Exterminarea popula\u021biei evreie\u0219ti \u00eens\u0103 nu prin mijloace at\u00e2t de directe \u0219i barbare ca cele folosite \u00een Germania, Ungaria, Polonia, partea ocupat\u0103 din U.R.S.S. \u0219i alte \u021b\u0103ri cu teritoriul cotropit de nem\u021bi. \u00cen cazul acesta \u2013 adic\u0103 evacuarea \u00een Transnistria \u2013 exterminarea va fi realizat\u0103 prin boal\u0103, mizerie, foamete \u2013 ca elemente principale;<\/p>\n

– Nu este deloc neglijabil\u0103 \u00eencercarea de a steriliza total sau par\u021bial bunurile evreilor, din care o parte a intrat \u00een m\u00e2na statului \u0219i alta \u00een cea a unor cet\u0103\u021beni<\/p>\n

– O oarecare \u00eencercare de a astupa gura nemul\u021bumirilor popula\u021biei;<\/p>\n

– Realizarea unei m\u00e2ini de lucru calificat\u0103 \u0219i necalificat\u0103 aproape complet gratuit\u0103;<\/p>\n

– S-ar putea s\u0103 fie – \u0219i f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 sunt – \u0219i alte cauze, determinate de conjunctura politic\u0103 din acea perioad\u0103.<\/p>\n

Dup\u0103 \u00eembarcarea \u00een vagoanele de marf\u0103 pe criterii de familie, rude, prieteni, cuno\u0219tin\u021be sau \u00eent\u00e2mplare, trenul s-a pus \u00een mi\u0219care, cu paz\u0103 militar\u0103 la fiecare vagon. S\u0103 consider\u0103m aproape ca un noroc faptul c\u0103 vremea era \u00eens\u0103 frumoas\u0103. O zi cald\u0103 de toamn\u0103. Direc\u021bia, ini\u021bial \u00eenc\u0103 necunoscut\u0103. Toat\u0103 lumea cred c\u0103 era complet buim\u0103cit\u0103, \u0219i toate se f\u0103ceau \u00een mod automat, \u00een virtutea iner\u021biei. Realitatea a \u00eenceput s\u0103 ne trezeasc\u0103. \u00cen primul r\u00e2nd, ne-am dat seama c\u0103 nu am luat, din pu\u021binele lucruri, ceea ce era absolut necesar, \u00een special ceva alimente. Nu dup\u0103 mult timp a \u00eenceput s\u0103 lipseasc\u0103 apa. Timpul de oprire \u00een g\u0103ri era redus, sau \u00een alte cazuri nu se d\u0103dea voie s\u0103 cobori.<\/p>\n

Drumul cu trenul a durat o noapte \u0219i dou\u0103 zile. Este greu de \u00eenchipuit c\u0103 oamenii, obi\u0219nui\u021bi cu un anumit fel de via\u021b\u0103, mul\u021bi \u00eenainta\u021bi \u00een v\u00e2rst\u0103 sau bolnavi, s-au v\u0103zut dintr-o dat\u0103 arunca\u021bi \u00een acest convoi, porni\u021bi spre o direc\u021bie necunoscut\u0103, practic lipsi\u021bi de elementara posibilitate de a se sp\u0103la, \u00eengriji, sau de a-\u0219i procura hran\u0103 mai acceptabil\u0103. De asemenea este dificil s\u0103-\u021bi imaginezi c\u00e2t de repede se poate animaliza omul. Dac\u0103 la \u00eenceput satisfacerea nevoilor fire\u0219ti se f\u0103cea cu oarecare jen\u0103 c\u0103ut\u00e2nd locuri ferite de privirile celorlal\u021bi, chiar din a II-a zi puteai s\u0103 vezi cum oameni, \u00eenainte onorabili, serio\u0219i, nu se sfiau s\u0103-\u0219i fac\u0103 nevoile chiar \u00een fa\u021ba vagonului oprit pe c\u00e2mp. Nici pe departe nu se putea face vreun repro\u0219, a\u0219a era situa\u021bia \u0219i nu trebuia s\u0103 le fie ru\u0219ine lor, ci celor care au f\u0103cut s\u0103 se ajung\u0103 la o asemenea situa\u021bie. Chiar fostul director comercial al fabricii de zah\u0103r din I\u021bcani, Moses Catz, a procedat \u00een acest fel, \u0219i nimeni nu s-a mirat, nimeni n-a r\u00e2s. Am ar\u0103tat aceste lucruri, care poate par minore, dar situa\u021bia era mult mai grav\u0103, pentru c\u0103 \u00een vagoane erau bolnavi care nu se puteau deplasa \u0219i trebuiau purta\u021bi pe bra\u021be, b\u0103tr\u00e2ni. \u00cen aceast\u0103 direc\u021bie \u2013 cel pu\u021bin la \u00eenceput \u2013 s-a manifestat solidaritaea dintre oameni. Toat\u0103 stima pentru prietenul nostru Wili Brenner, care s-a \u00eengrijit cu mult\u0103 devo\u021biune filial\u0103, pe tot parcursul, de mama sa, aproape paralizat\u0103.<\/p>\n

A\u0219a, \u00eencet, \u00eencet, au ajuns a doua zi pe sear\u0103 pe malul Nistrului, \u00een apropierea localit\u0103\u021bii Otaci (Atachi), punct de trecere spre ora\u0219ul de pe Nistru \u2013 Moghilev. Aici s-a spulberat orice speran\u021b\u0103 c\u0103 trenul va face cale \u00eentoars\u0103. \u00cenc\u0103 din tren se z\u0103rea pe cel\u0103lalt mal al Nistrului, construc\u021bii mari \u2013 erau magaziile \u0219i cl\u0103dirile colhozului, unde mul\u021bi \u00ee\u0219i puneau speran\u021ba c\u0103 vom lucra. Dar n-a fost. A \u00eenceput drumul f\u0103r\u0103 \u00eentoarcere pentru mul\u021bi. Calvarul a \u00eenceput chiar de la locul unde s-a oprit trenul, ceva mai departe de punctul de trecere peste Nistru, cale destul de lung\u0103 \u0219i grea, \u00eenc\u0103rca\u021bi cu bagaje \u2013 cu mama bolnav\u0103 \u0219i care trebuia sprijinit\u0103, permanent \u00een pericol de a fi jefui\u021bi de unii localnici (sub pretextul ajutor\u0103rii pentru transportarea bagajelor, c\u00e2t \u0219i de solda\u021bii r\u0103t\u0103ci\u021bi pe acolo.<\/p>\n

Atunci pe malul Nistrului, obosi\u021bi, speria\u021bi \u0219i fl\u0103m\u00e2nzi, am fost anun\u021ba\u021bi c\u0103 va trebui s\u0103 \u00eenopt\u0103m sub cerul liber, sau cine dorea putea s\u0103 se ad\u0103posteasc\u0103 \u00eentr-o sinagog\u0103 p\u0103r\u0103sit\u0103. Au fost \u0219i din aceia care au f\u0103cut impruden\u021ba s\u0103 intre \u00een sinagog\u0103 \u0219i au avut multe de p\u0103timit dup\u0103 cum se va vedea.<\/p>\n

Ne-am str\u00e2ns c\u00e2t mai aproape unii de al\u021bii \u0219i ne-am \u00eentins pe p\u0103m\u00e2ntul rece, acoperindu-ne cu tot soiul de boarfe. Mama mea \u00ee\u0219i pusese pe cap o plapum\u0103 pe care cu trud\u0103 o c\u0103rasem de acas\u0103. Nici m\u0103car nu se putea aprinde un foc. A fost o noapte de co\u0219mar. \u00cencepuse o ploaie m\u0103runt\u0103, ploaie rece de toamn\u0103, care ne-a p\u0103truns dup\u0103 scurt timp p\u00e2n\u0103 la piele. C\u00e2mpul era \u00een\u021besat de oameni, veni\u021bi din toate p\u0103r\u021bile. Celor sosi\u021bi cu convoiul nostru li s-a ad\u0103ugat un grup mare de oameni, ajun\u0219i aici de prin p\u0103r\u021bile ora\u0219ului B\u0103l\u021bi, \u0219i care petrecuser\u0103 de-acum o perioad\u0103 de timp \u00een lag\u0103r. O bun\u0103 parte parte din ei erau \u00een zdren\u021be, murdari, \u00eenfometa\u021bi \u2013 un \u00eenceput de s\u0103lb\u0103ticie. \u00cen tot timpul nop\u021bii s-au amestecat vaietele cu pl\u00e2nsetele, \u021bipetele, rug\u0103ciunile. Jaful, b\u0103taia, chiar crima erau nestingherite. Din direc\u021bia sinagogii se auzea din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd un \u021bip\u0103t \u0219i vaiet prelung. Cei ad\u0103posti\u021bi acolo erau preda\u021bi \u0219i jefui\u021bi de micul lor avut. \u00cen acea noapre de groaz\u0103 a c\u0103zut victim\u0103 primul locuitor din I\u021bcani, pe nume Rahower. Exact nu se \u0219tie ce s-a \u00eent\u00e2mplat. Se pare c\u0103, duc\u00e2ndu-se s\u0103 ia ap\u0103 din Nistru, a fost \u00eent\u00e2mpinat de localnici sau solda\u021bi care au \u00eencercat s\u0103-l jefuiasc\u0103. Opun\u00e2ndu-se, a fost omor\u00e2t \u0219i aruncat \u00een Nistru, disp\u0103r\u00e2nd f\u0103r\u0103 urm\u0103.<\/p>\n

Diminea\u021ba plumburie ne-a g\u0103sit zgribuli\u021bi de frig, \u00eenfrico\u0219a\u021bi, livizi. A r\u0103sunat ordinul de plecare peste Nistru. Parc\u0103 \u00eel doream \u00een speran\u021ba c\u0103 vom g\u0103si dincolo ceva c\u0103ldur\u0103, pu\u021bin\u0103 m\u00e2ncare. Dar n-a fost a\u0219a. Pe malul Nistrului o alt\u0103 barier\u0103 \u0219i o comisie militar\u0103 din care mul\u021bi ofi\u021beri superiori, care ne-au f\u0103cut o perchizi\u021bie sever\u0103, lu\u00e2nd orice obiect care avea o oarecare valoare \u0219i ni s-au schimbat leii care \u00eei aveam \u00een m\u0103rci germane de ocupa\u021bie (raportul, pare-mi-se, 1 marc\u0103 la 30 sau 40 lei), care s-au dovedit ulterior c\u0103 aveau o valoare extrem de redus\u0103. Totodat\u0103, au fost obliga\u021bi, sub aspr\u0103 amenin\u021bare, s\u0103 pred\u0103m toate actele \u0219i orice document prin care ai fi putut dovedi identitatea. Au devenit astfel oameni ai nim\u0103nui \u2013 f\u0103r\u0103 cet\u0103\u021benie, f\u0103r\u0103 nume dovedit. S-a format apoi o coad\u0103 uria\u0219\u0103, \u00eentruc\u00e2t trecerea Nistrului \u00eentre Otaci \u0219i Moghilev se f\u0103cea cu barca (podul fiind distrus), ceea ce a prilejuit o nou\u0103 v\u0103muire de bani sau de lucruri. Pe apa tulbure puteai vedea plutind tot felul de murd\u0103rii, animale \u0219i p\u0103s\u0103ri moarte, buc\u0103\u021bi de lemne, lucruri casnice. Lipsa acumulat\u0103 de ap\u0103 potabil\u0103 a silit pe mul\u021bi s\u0103 bea ap\u0103 direct din Nistru. Acest lucru a fost fatal pentru unii, deoarece apa fiind infestat\u0103, s-a declan\u0219at ulterior o puternic\u0103 epidemie de febr\u0103 tifoid\u0103.<\/p>\n

Pe cel\u0103lalt mal s-a constituit din nou convoiul, purtat pe str\u0103zile ora\u0219ului Moghilev p\u00e2n\u0103 la un loc de a\u0219a-zis\u0103 cazare. Era o fost\u0103 cazarm\u0103, absolut f\u0103r\u0103 nici un fel de geamuri, u\u0219i, acoper\u0103m\u00e2nt, f\u0103r\u0103 priciuri sau m\u0103car paie de a\u0219ternut pe jos.<\/p>\n

Ora\u0219ul prezenta un aspect dezolant. A\u0219a cum am aflat, aici locuiau \u00eenainte de r\u0103zboi un num\u0103r relativ mare de evrei. Odat\u0103 cu trecerea frontului, unii s-au retras \u00een p\u0103r\u021bile de r\u0103s\u0103rit , o parte a fost omor\u00e2t\u0103, al\u021bii au intrat \u00een grupele de partizani. Ce-a mai r\u0103mas din popula\u021bia evreiasc\u0103 tr\u0103ia \u00een condi\u021bii grele, cu team\u0103 fa\u021b\u0103 de noua administra\u021bie care s-a instalat pe teritoriul dintre Nistru \u0219i Bug \u2013 Transnistria, speria\u021bi de cruzimea autorit\u0103\u021bilor na\u021bionaliste ucrainene, investite cu men\u021binerea ordinii \u0219i partea economic\u0103. Se pare c\u0103, sub regimul sovietic, popula\u021bia evreiasc\u0103 din Moghilev, care vorbea destul de bine limba idi\u0219, chiar \u0219i copiii, duceau o via\u021b\u0103 religioas\u0103 intens\u0103, deschis\u0103 sau ascuns\u0103, a\u0219a cum s-a putut afla din spusele localnicilor. Se sim\u021bea \u0219i influen\u021ba unui puternic centru religios, situat mai la nord, \u00een ora\u0219ul Berdicev[1].<\/p>\n

De altfel, cam pe toate str\u0103zile, \u00een \u0219an\u021buri, \u00een cur\u021bi p\u0103r\u0103site se g\u0103seau numeroase c\u0103r\u021bi de rit \u00een limba ebraic\u0103, rupte, arse, deteriorate de ploaie \u0219i v\u00e2nt. Dup\u0103 cum am aflat, fuseser\u0103 devastate ni\u0219te biblioteci. Ora\u0219ul, \u00een parte distrus avea un aspect mizer; case p\u0103r\u0103site f\u0103r\u0103 geamuri, se mai putea vedea resturi de mobil\u0103 \u0219i tot soiul de lucruri gospod\u0103re\u0219ti. Cine mai \u0219tia de soarta acestor oameni peste care trecuse urgia r\u0103zboiului!<\/p>\n

Instalala\u021biile sanitare primitive \u0219i ne\u00eengrijite, exalau mirosuri pestilen\u021biale. Lipsea apa.<\/p>\n

Drumul p\u00e2n\u0103 la cazarm\u0103, a\u0219a cum l-am sim\u021bit eu, l-am trecut ca prin trans\u0103; din cauza extremei oboseli \u0219i a foamei, aproape c\u0103 nu mai distingeam zgomotele sau vorbele, vedeam numai buzele mi\u0219c\u00e2ndu-se. Eram \u00een acea stare limit\u0103, \u00een care aproape totul \u00ee\u021bi era de-acum indiferent, orice s-ar fi \u00eent\u00e2mplat. Mi-aduc aminte de aspectul jalnic al convoiului, ajung\u00e2nd de la tragic la grotesc. Iat\u0103, de pild\u0103, familia inginerului Weisfeiller. El, \u00eenalt, slab, cu picioare lungi \u0219i mereu s\u0103lt\u0103re\u021b, \u0219apc\u0103 pe cap, iar \u00een col\u021bul gurii o pip\u0103 stins\u0103, av\u00e2nd \u00een spate un enorm rucksak de care era prins\u0103 o oli\u021b\u0103 de noapte, \u00een m\u00e2ini alte bagaje. Ea, de asemenea, \u00eenalt\u0103, cu urme de fard pe obraz, totalmente absent\u0103, mera [mergea] mecanic, abia \u00ee\u0219i t\u00e2ra picioarele, \u021bin\u00e2ndu-se cu o m\u00e2n\u0103 de b\u0103rbatul ei, iar cu cealalt\u0103 tr\u0103g\u00e2nd copila\u0219ul (Gerry) de c\u00e2\u021biva ani. Pe drum, oli\u021ba de noapte s-a desprins din leg\u0103turi, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd ag\u0103\u021bat\u0103 cu o sfoar\u0103 lung\u0103 de c\u00e2\u021biva metri \u0219i s\u0103lt\u00e2nd \u00een ritmul mersului capului familiei pe drumul a\u0219ternut cu piatr\u0103 cubic\u0103. Ajun\u0219i \u00een cazarm\u0103, \u00eenghesui\u021bi \u00eentr-o \u00eenc\u0103pere, s-au tr\u00e2ntit pe podelele murdare, fr\u00e2n\u021bi de oboseal\u0103.<\/p>\n

Din cazarm\u0103 \u00een ora\u0219 era greu de ie\u0219it \u0219i riscant – \u0219i apoi unde s\u0103 te duci \u00eentr-un ora\u0219 necunoscut \u0219i unde mi\u0219unau patrule de solda\u021bi ai mili\u021biei ucrainene. Pe deasupra, nu aveau nici un fel de act.<\/p>\n

\u00cen \u00eenc\u0103perea unde st\u0103teau \u00eenghesui\u021bi claie peste gr\u0103mad\u0103 se \u00eentret\u0103iau gemetele, pl\u00e2nsetele, rug\u0103min\u021bile, blestemele. Discu\u021bia predilect\u0103 era ce s-a l\u0103sat acas\u0103, ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu lucrurile – \u0219i orice s-ar fi vorbit, toate alunecau spre lipsa de hran\u0103, f\u0103ceau s\u0103 creasc\u0103 imagina\u021bia unor ospe\u021be din care \u021bi se p\u0103rea c\u0103 ai putea \u00eenfuleca la nesf\u00e2r\u0219it. Realitatea nu-\u021bi putea oferi dec\u00e2t o buc\u0103\u021bic\u0103 de p\u00e2ine \u0219i erai fericit dac\u0103 se mai g\u0103sea ceva l\u00e2ng\u0103 ea.<\/p>\n

Circulau tot felul de zvonuri, din care unul singur s-a dovedit cert \u0219i crud: formarea de convoaie, pe drumuri clisoase, sub ploaie \u0219i v\u00e2nt, spre alte localit\u0103\u021bi, aflate unele la distan\u021be de zeci de km., cum erau \u0218argorod, Copaigorod \u0219i altele.<\/p>\n

Preocuparea principal\u0103 o constituia acum modalitatea de a sc\u0103pa din acea capcan\u0103 \u2013 cazarma, de unde \u00eencepea plecarea spre necunoscut. Pentru noi grija cea mai mare a constituit-o mama bolnav\u0103, tat\u0103l \u00een v\u00e2rst\u0103 \u0219i soacra surorii sale \u0219i ea femeie \u00een etate, care cred c\u0103 n-ar fi putut rezista unui drum a\u0219a de greu.<\/p>\n

Se auzeau zvonuri despre oameni pleca\u021bi cu pu\u021bin \u00eenainte, care au pierit de oboseal\u0103, sl\u0103biciune sau boli, \u00een clisa din care nimeni nu le putea da vreun ajutor.<\/p>\n

Evadarea din cazarm\u0103 a survenit \u00een ultimul moment, printr-o \u00eent\u00e2mplare ie\u0219it\u0103 din comun. C\u00e2te o dat\u0103 hazardul schimb\u0103 cursul vie\u021bii oamenilor. De data asta \u00een mod pozitiv.<\/p>\n

Printre cei evacua\u021bi din I\u021bcani se g\u0103sea \u0219i un cet\u0103\u021bean pe nume Horovitz (Gorovitz pe ruse\u0219te). Era un evreu care trecuse la catolicism \u0219i purta, at\u00e2rnat de g\u00e2t o cruce de metal. De\u0219i se d\u0103du drept catolic, totu\u0219i nu s-a \u021binut seama \u0219i, cu toate protestele lui, a fost inclus \u00een grupul celor care au fost evacua\u021bi.<\/p>\n

Era o figur\u0103 cunoscut\u0103 \u00een I\u021bcani, prin statura sa masiv\u0103, ochelari fumurii, impozant, degaja o oarecare personalitate. Fratele s\u0103u a fost inginerul \u0219ef al fabricii de zah\u0103r I\u021bcani \u0219i nu se botezase. Decedase \u00eenainte…<\/p>\n

Gorovitz nu avea nici un fel de ocupa\u021bie. \u00cel puteai vedea zilnic, plimb\u00e2ndu-se pe aleia care ducea la gar\u0103 sau \u00een parc, sprijinindu-se de un baston. \u00cenconjurat de obicei de tineri, era dornic s\u0103 afle nout\u0103\u021bi \u0219i mereu tapa pe unul sau altul de o \u021bigar\u0103. \u00cen general era un om de treab\u0103, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 par\u0103 pu\u021bin excentric. Era simpatizat, dar oarecum izolat de \u201elumea bun\u0103\u201d, care \u00eel considera un nimic. \u00cei pl\u0103cea s\u0103 chibi\u021beze \u0219i mai ciupea ceva. C\u00e2nd a fost obligat s\u0103 se alinieze convoiului care p\u0103r\u0103sea I\u021bcanii, nu avea cu el dec\u00e2t o hain\u0103 de ploaie, p\u0103l\u0103ria, bastonul \u0219i, dup\u0103 propria m\u0103rturisire \u2013 doar 500 de lei \u00een buzunar. Mai nimic.<\/p>\n

Revenind la situa\u021bia din cazarma de l\u00e2ng\u0103 Moghilev, de unde se formau convoaiele spre necunoscut \u0219i moarte, dintr-o dat\u0103, \u00een acest om, care, datorit\u0103 \u00een\u0103l\u021bimii (mergea totu\u0219i pu\u021bin \u00eencovoiat) domina cu un cap pe to\u021bi ceilal\u021bi, s-au trezit calit\u0103\u021bi neb\u0103nuite de conduc\u0103tor. Totul a \u00eenceput de la o afirma\u021bie a sa, c\u0103 la 25 km de Moghilev, se afl\u0103 localitateaVindiceni, unde ar exista o fabric\u0103 de zah\u0103r care, spunea el, ar fi apar\u021binut, \u00eenainte de revolu\u021bia din oct. 1917, tat\u0103lui s\u0103u, \u0219i sus\u021binea c\u0103 ar trebui \u00eencercat s\u0103 se ajung\u0103 acolo cu grupul de speciali\u0219ti de la fabrica de zah\u0103r din I\u021bcani (muncitori califica\u021bi \u2013 strungari, electricieni, func\u021bionari de specialitate), pentru a lucra acolo sau dac\u0103 nu func\u021bioneaz\u0103, ceea ce era mai mult ca sigur, s\u0103 contribuie la punerea ei \u00een func\u021biune. El mai spunea c\u0103 a lucrat acolo ca inginer.<\/p>\n

Imediat, acest om, care sugera o asemenea perspectiv\u0103 oarecum promi\u021b\u0103toare, a devenit o personalitate, fiind \u00eenconjurat cu respectul cuvenit.<\/p>\n

Cu oarecare m\u0103suri de discre\u021bie s-a convenit s\u0103 se formeze o delega\u021bie care s\u0103 \u00eencerce s\u0103 ia leg\u0103tura cu autorit\u0103\u021bile rom\u00e2ne\u0219ti de ocupa\u021bie pentru a prezenta propunerea. Din delega\u021bie au f\u0103cut parte inginerul Gorovitz, Mosea Katz, fostul director comercial al fabricii de zah\u0103r I\u021bcani \u0219i \u00eenc\u0103 dou\u0103 persoane. \u00centre timp s-a \u00eentocmit o list\u0103 cu persoanele destinate fabricii din Vindiceni. Propunerea a fost imediat acceptat\u0103, corespunz\u00e2nd inten\u021biei autorit\u0103\u021bilor de a repune \u00een func\u021biune instala\u021bii productive.<\/p>\n

A doua sau a treia zi, am p\u0103r\u0103sit cazarma, autorit\u0103\u021bile rom\u00e2ne\u0219ti d\u00e2ndu-ne c\u00e2te o autoriza\u021bie de a fi transporta\u021bi la Vindiceni, cu condi\u021bia ca fabrica s\u0103 fie pus\u0103 \u00een func\u021biune chiar \u00een acel an \u0219i s\u0103 dea produc\u021bie. De\u0219i se \u0219tia c\u0103 cei care urmau s\u0103 plece la fabric\u0103 nu erau \u00een totalitate speciali\u0219ti, cu to\u021bii \u0219i-au declarat \u00eens\u0103 aceast\u0103 calitate, \u00een \u00eencercarea de a sc\u0103pa de \u00eengrozitorul convoi. Pentru \u00eenceput au fost transporta\u021bi la Moghilev, iar Gorovitz a plecat la Vindiceni, pentru organizare.<\/p>\n

Am primit un sprijin din partea Comunit\u0103\u021bii evreie\u0219ti din Moghilev care, cu modestele ei posibilit\u0103\u021bi, ne-a ajutat s\u0103 fim g\u0103zdui\u021bi la diverse familii evreie\u0219ti \u2013 de\u0219i \u00een condi\u021bii foarte precare, \u0219i s\u0103 putem primi ni\u0219te alimente dintr-un fond al comunit\u0103\u021bii.<\/p>\n

\u00cempreun\u0103 cu familia mea \u0219i alte c\u00e2teva familii cunoscute, am locuit, dac\u0103 se poate numi asta, \u00eentr-o \u00eenc\u0103pere de 4 pe 5 m, \u00een mare \u00eenghesuial\u0103, circa 20 persoane. \u0218i eram ferici\u021bi. \u00cen aceast\u0103 camer\u0103 era doar un singur pat (de campanie) \u00een care se odihnea mama mea, care era suferind\u0103 \u0219i pl\u0103p\u00e2nd\u0103. To\u021bi ceilal\u021bi dormeau pe jos, unul l\u00e2ng\u0103 altul \u0219i nu era nici un spa\u021biu neocupat. P\u0103r\u0103sirea camerei \u00een timpul nop\u021bii solicita o adev\u0103rat\u0103 echilibristic\u0103.<\/p>\n

Condi\u021biile higienice, instala\u021biile sanitare erau nu numai primitive, dar \u0219i absolut insuficiente. Apa trebuia adus\u0103 de la un robinet dintr-o pivni\u021b\u0103 ad\u00e2nc\u0103, cu trepte \u0219ubrede, \u00een ni\u0219te borcane mari de sticl\u0103, mereu era pericol s\u0103 se sparg\u0103.<\/p>\n

Lemnele pentru prepararea hranei erau furate de la diverse cl\u0103diri distruse \u00een urma luptelor, bombardamentelor sau a inunda\u021biilor, cu un mare risc \u0219i pericol din cauza ohranei (poli\u021bia ucrainean\u0103), care nu privea cu ochi buni prezen\u021ba evreilor deporta\u021bi peste Nistru, mai ales c\u0103 treptat, treptat, numero\u0219i evrei au reu\u0219it, prin diverse mijloace, s\u0103 p\u0103trund\u0103 \u00een ora\u0219.<\/p>\n

Hrana, care se prepara \u00een comun pentru cei ce st\u0103teau \u00een locuin\u021ba respectiv\u0103, era aproape invariabil format\u0103 dintr-un ceai, cu ceva p\u00e2ine amestecat\u0103 \u00een bun\u0103 parte cu orez, iar la pr\u00e2nz \u0219i seara \u2013 un fel de p\u0103sat \u2013 \u201eca\u0219a\u201d \u00een denumirea local\u0103, fie din hri\u0219c\u0103, mei, maz\u0103re sau \u201ejonder\u0103\u201d \u2013 un cir din f\u0103in\u0103 de porumb. Lipsa de sare \u0219i calitatea nu \u00eentotdeauna corespunz\u0103toare a alimentelor f\u0103ceau ca m\u00e2ncarea s\u0103 fie mai greu de \u00eenghi\u021bit, dar n-avei ce s\u0103 alegi, \u0219i apoi foamea este cel mai bun buc\u0103t\u0103r. De men\u021bionat c\u0103 alimentele se g\u0103seau foarte greu, la pre\u021buri exorbitante \u2013 \u00een lei, ruble sau m\u0103rci germane de ocupa\u021bie, dar \u00een cea mai mare parte prin schimb cu \u00eembr\u0103c\u0103minte sau obiecte de valoare.<\/p>\n

S-au semnalat din cauza inconsisten\u021bei alimentelor, a lipselor de vitamine, nu numai o sl\u0103bire fizic\u0103, dar \u0219i un fel de orbire, \u00een special noaptea, un fel de orb la g\u0103inilor.<\/p>\n

O dat\u0103 sau de dou\u0103 ori, comunitatea evreiasc\u0103 (obscina \u00een limbaj local, a mai \u00eemp\u0103r\u021bit popula\u021biei c\u00e2teva kg. de mei, cu totul \u0219i cu totul insuficient. Autorit\u0103\u021bile nu erau \u00eenc\u0103 \u00eendeajuns de consolidate \u0219i acest\u0103 \u00eemp\u0103r\u021bire a administra\u021biei \u00eentre rom\u00e2ni (predominant\u0103), nem\u021bi, ucraineni, constituia mai mult un fel de domnie a nim\u0103nui sau mai bine zis a bunului plac. Jaful, ho\u021bia, banditismul la lumina zilei, arest\u0103rile constituiau cazuri care peste c\u00e2tva timp a devenit obi\u0219nuin\u021b\u0103.Dac\u0103 nu te p\u0103zeai singur \u0219i nu te fereai de autorit\u0103\u021bi erai p\u00e2ndit de tot felul de pericole.<\/p>\n

Dar peste tot a ap\u0103rut o primejdie care le punea pe toate celelalte \u00een umbr\u0103: bolile – \u0219i \u00een mod deosebit febra tifoid\u0103. Primul din grupul nostru care a c\u0103zut victim\u0103 a fost cumnatul meu Fery (Ferdinand) Fischler, un om voinic, \u00eenainte foarte s\u0103n\u0103tos, av\u00e2nd o greutate de peste 100 Kg. Dificultatea consta \u00een imposibilitatea de a fi izolat, nemai vorbind de faptul c\u0103 nu putea fi \u00eengrijit din punct de vedere al medica\u021biei \u0219i alimenta\u021biei. Boala a evoluat extrem de rapid (de fapt cam la 3 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni de la trecerea Nistrului) complic\u00e2ndu-se cu o congestie pulmonar\u0103 \u0219i o insuficien\u021b\u0103 cardiac\u0103.<\/p>\n

Pentru a ne da seama de greutatea de a procura medicamente la pre\u021buri fantastice, este suficient s\u0103 ar\u0103t c\u0103 pentru c\u00e2teva fiole de strophantin\u0103 (\u00eent\u0103ritor pentru inim\u0103) a fost v\u00e2ndut un costum de haine (al meu, de altfel primul \u0219i singurul costum nou pe care mi-l f\u0103cusem p\u00e2n\u0103 atunci). To\u021bi erau con\u0219tien\u021bi c\u0103 nu ajut\u0103 la nimic, procesul era ireversibildar se f\u0103cea tot ce este posibil \u2013a\u0219tept\u00e2ndu-se o minune care nu avea de unde s\u0103 vin\u0103. St\u0103teau to\u021bi \u00een aceea\u0219i camer\u0103 cu Fery (lui i se \u00eenjghebase din c\u00e2teva sc\u00e2nduri un fel de lavi\u021b\u0103), care intrase de acum \u00een stare de incon\u0219tien\u021b\u0103. Una din acele nop\u021bi de groaz\u0103 care mi-a r\u0103mas \u00eentip\u0103rit\u0103 \u00een minte. \u00cen camer\u0103 frig, afar\u0103 o ploaie rece, aproape \u00eenghe\u021bat\u0103, se auzeau \u00eempu\u0219c\u0103turi din toate p\u0103r\u021bile, iar dinspre malul Nistrului spre Otaci se vede arz\u00e2nd, dup\u0103 cum am aflat ulterior, sinagoga \u0219i alte case.<\/p>\n

Se auzea respira\u021bia sacadat\u0103 a bolnavului. Mama mea nu dormea, \u00een general dormea foarte pu\u021bin, av\u00e2nd insomnii. La un moment dat, bolnavul se ridic\u0103 \u00een capul oaselor \u0219i \u00eencepe s\u0103 spun\u0103 \u00een german\u0103: \u201eJetzt spreche ich mit den toten K\u00f6pfe. Sehe wie die toten K\u00f6pfe kommen zu mir\u201d(acum vorbesc cu capetele de mor\u021bi. Iat\u0103 cum capetele de mor\u021bi vin spre mine\u2026). Aiurea. Nici eu nu dormeam \u0219i mama mi-a \u0219optit: \u201es\u0103rmanul este pierdut\u201d. A doua sau a treia zi a avut o u\u0219oar\u0103 revenire, a cerut de m\u00e2ncare, a vorbit coerent (euforia mor\u021bii). \u00cen a treia zi s-a pr\u0103p\u0103dit. \u00cenmorm\u00e2ntarea a fost \u0219i ea dificil\u0103. Serviciul pentru aceasta nu mai func\u021biona. A fost dus la cimitir de fra\u021bii mei \u0219i al\u021bi cunoscu\u021bi, iar datorit\u0103 frigului cumplit care se l\u0103sase, p\u0103m\u00e2ntul era foarte \u00eenghe\u021bat, greu de s\u0103pat cu unelte primitive. I-am f\u0103cut o groap\u0103 de mic\u0103 ad\u00e2ncime, abia l-a acoperit, iar semne pentru a cunoa\u0219te locul doar c\u00e2teva pietre. \u00cen acea iarn\u0103 \u0219i apoi \u00een prim\u0103vara care a urmat au pierit la Moghilev din cauza febrei tifoide \u0219i a tifosului exantematic – f\u0103r\u0103 a avea date destul de certe – aproximativ 10.000 oameni. Cea mai mare parte din cei deporta\u021bi erau du\u0219i la cimitir \u00een c\u0103ru\u021be, unul peste altul, f\u0103r\u0103 sicrie, ca \u00eentr-un ora\u0219 al mor\u021bii.[\/vc_column_text][\/vc_column][vc_column width=”1\/2″][vc_column_text]\u00cen acest \u00eenceput de deportare \u0219i de nimicire am avut un mare noroc din partea mamei care umbla literalmente dup\u0103 fiecare dintre cei ce locuiau \u00eempreun\u0103 cu noi ca s\u0103 se spele pe m\u00e2ini \u0219i s\u0103 se bea ap\u0103 fiart\u0103 – \u00een m\u0103sura posibilit\u0103\u021bilor. Cred c\u0103 asta a ajutat \u0219i contribuit ca p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul anului 1941 \u2013 c\u00e2t am locuit la Moghilev \u2013 s\u0103 nu se mai \u00eemboln\u0103veasc\u0103 nimeni de aceast\u0103 maladieat\u00e2t de molipsitoare.<\/p>\n

\u00cen fine, spre sf\u00e2r\u0219itul lunii decembrie am fost anun\u021ba\u021bi c\u0103 vom pleca la Vindiceni, ceea ce ne-a dat oarecare speran\u021b\u0103, de\u0219i nu \u0219tiam ce ne a\u0219teapt\u0103. \u00centr-adev\u0103r a venit un camion \u0219i ne-a transportat. Era a doua zi de Cr\u0103ciun. Sosirea la Vindiceni – comun\u0103 mare, foarte \u00eentins\u0103, a\u0219ezat\u0103 chiar pe \u0219oseaua principal\u0103 care ducea spre Vini\u021ba \u2013 centru raional, a fost \u00een primul moment – \u0219i doar pentru moment – o surpriz\u0103 destul de pl\u0103cut\u0103. Am fost instala\u021bi, din dispozi\u021bia lui Gorovitz, de c\u0103tre \u0219eful chranei (paza) fabricii, pe nume Iancovschi, care ulterior s-a dovedit foarte pu\u021bin binevoitor \u0219i un mare \u0219per\u021bar, \u00eentr-o cl\u0103dire din incinta fabricii \u2013 \u00eenainte servea ca un sediu al administra\u021biei \u2013 \u00eempreun\u0103 cu alte 3 familii, fiecare \u00een c\u00e2te o camera. \u00cen afar\u0103 de ni\u0219te paturi de fier \u0219i rogojini din stuf nici un altfel de mobilier, nici m\u0103car un scaun. O sob\u0103 mare, inclus\u0103 \u00een zid \u0219i av\u00e2nd gura de alimentare cu lemne pe un culoar, ofera o c\u0103ldur\u0103 pl\u0103cut\u0103 dac\u0103, era bine burdu\u0219it\u0103 cu lemne. Dar asta a durat pu\u021bin, c\u0103ci singurul bu\u0219tean care ni s-a dat s-a consumat repede. Afar\u0103 totul era acoperit de z\u0103pad\u0103 groas\u0103, alb\u0103 \u0219i respiram un aer curat. Cre\u0219tea speran\u021ba \u0219i eram de invidiat. Dar a urmat \u0219i o surpriz\u0103 nepl\u0103cut\u0103. Intrarea \u00een anul nou \u2013 1942. \u00cen toiul nop\u021bii, \u00een loc de colinde, am fost trezi\u021bi de b\u0103t\u0103i puternice \u00een u\u0219\u0103, geamuri sparte, urlete de be\u021bivi, care proferau injurii la adresa noastr\u0103 – \u00een limba ucrainean\u0103 \u2013, \u201ejidani duce\u021bi-v\u0103 la mama dracului, c\u0103ra\u021bi-v\u0103 c\u00e2t mai repede, de nu o s-o p\u0103\u021bi\u021bi\u201d \u0219i alte asemenea \u201efelicitari\u201d care \u00ee\u021bi f\u0103ceau p\u0103rul m\u0103ciuc\u0103 g\u00e2ndindu-ne c\u0103 am c\u0103zut din lac \u00een pu\u021b. Nu a fost \u00eentr-adevar a\u0219a. A doua zi, \u0219eful chranei – acum am impresia c\u0103 el instigase aceste ac\u021biuni -, a \u00eencercat s\u0103 ne lini\u0219teasc\u0103 spun\u00e2ndu-ne c\u0103 a fost o \u00eent\u00e2mplare \u0219i c\u0103 acei f\u0103pta\u0219i au fost ni\u0219te be\u021bivi.<\/p>\n

\u00cen zilele urm\u0103toare ne-am \u00eenregistrat la prim\u0103rie \u0219i la jandarmeria local\u0103, cu obliga\u021bia de a nu p\u0103r\u0103si localitatea \u0219i de a lucra la fabric\u0103. Spre bucuria noastr\u0103 fabrica oferea, \u00een acea perioad\u0103, posibilit\u0103\u021bi de a lua masa la cantin\u0103 – diminea\u021ba o sup\u0103 de crupe sau cartofi, la pr\u00e2nz aceea\u0219i sup\u0103 plus \u201eca\u0219a\u201d \u2013 o fiertur\u0103 din mei sau hri\u0219c\u0103 ori maz\u0103re – toate f\u0103r\u0103 nici un pic de gr\u0103sime, precum \u0219i 200 gr. p\u00e2ine de orz pe zi. Ni s-a p\u0103rut raiul pe p\u0103m\u00e2nt.<\/p>\n

La fabric\u0103 primeam ca plat\u0103 1marc\u0103 german\u0103 (de ocupa\u021bie) pe zi (aceasta era tariful oficial pentru muncitori necalifica\u021bi) extrem de pu\u021bin \u021bin\u00e2nd seama de valoarea extrem de sc\u0103zut\u0103 a m\u0103rcilor, dar \u00eendeajuns s\u0103 achit\u0103m costul mesei la cantina.<\/p>\n

\u00cen afar\u0103 de inginerul Gorovitz – devenit director tehnic \u0219i de Moses Caz \u0219i al\u021bi c\u00e2\u021biva func\u021bionari care au \u00eenceput s\u0103 se ocupe, al\u0103turi de personalul autohton de problemele administrative, to\u021bi ceilal\u021bi din grupul nostru au fost pu\u0219i s\u0103 facem o munc\u0103 necalificat\u0103, uneori de 12 ore, \u00een condi\u021bii foarte grele<\/p>\n

\u00cent\u00e2mplarea a f\u0103cut ca tat\u0103l meu, specialist \u00een cultivarea sfeclei de zah\u0103r – \u0219i care a fost desemnat s\u0103 lucreze \u00een aceast\u0103 direc\u021bie, s\u0103 aib\u0103 ca \u0219ef un fost colonel din vechea armat\u0103 rus\u0103 care comandase un regiment rus \u00een r\u0103zboiul din 1916, \u00een zona unde luptase \u0219i fusese r\u0103nit tat\u0103l meu. \u00centruc\u00e2t ru\u0219ii erau, \u00een general, foarte sensibili la amintiri de acest gen, a \u00eenceput s\u0103 \u00eel simpatizeze pe tat\u0103l meu, \u00eel proteja \u00eentr-un anumit fel, scutindu-l de munci mai grele, \u0219i daruindu-i din c\u00eend \u00een c\u00eend tutun, care pe atunci era la mare pre\u021b. De fapt era tutun din frunze uscate, neprelucrate, care se t\u0103iau \u00een \u0219uvi\u021be sub\u021biri cu cu\u021bitul \u0219i apoi se r\u0103suceau \u00een h\u00e2rtie de ziar. \u0218i p\u0103reau delicioase. Erau folosite chiar \u0219i cozile \u0219i nervurile.<\/p>\n

Fabrica era ca \u0219i moart\u0103. Peste tot o ghia\u021b\u0103 groas\u0103 acoperea pardoseala \u0219i ma\u0219inile. Primul lucru pe care am fost pu\u0219i s\u0103-l facem a fost spargerea crustei de ghea\u021b\u0103 cu ni\u0219te r\u0103ngi de fier grele, \u00eentr-un frig cumplit, mai ales c\u0103 eram \u0219i prost \u00eembr\u0103ca\u021bi \u0219i subalimenta\u021bi. Dar ne-am dat seama c\u0103 numai \u00een aceast\u0103 fabric\u0103 ne putea g\u0103si salvarea \u00een condi\u021biile foarte grele de atunci – economice, sociale, sanitare, bolile f\u0103c\u00e2nd ravagii. Acestea nu au ocolit nici locuin\u021ba noastr\u0103. S-au \u00eemboln\u0103vit sora mea \u0219i soacra sa, precum \u0219i din familia avocatului Helmann – acesta om mai \u00een v\u00e2rst\u0103 \u0219i grav bolnav de inim\u0103. \u00cen lipsa medicamentelor \u0219i a unei hrane corespunzatoare, totul depindea de rezisten\u021ba organismului. Sora \u0219i soacra ei au reu\u0219it s\u0103 dep\u0103\u0219easc\u0103 criza cea mare \u0219i s\u0103 intre \u00een convalescen\u021b\u0103. \u00cen tot acest timp, mama ne urm\u0103rea cu str\u0103\u0219nicie s\u0103 ne cur\u0103\u021b\u0103m continuu cu petrol, s\u0103 ne sp\u0103l\u0103m \u0219i s\u0103 ne dezinfect\u0103m cu ce aveam la dispozi\u021bie – toate acestea, combinate, probabil, cu o imunitate natural\u0103, au f\u0103cut s\u0103 nu ne \u00eemboln\u0103vim, de\u0219i tr\u0103iam \u00een acest focar de infec\u021bie.<\/p>\n

\u00centr-o stare deosebit de grea era avocatul Helmann, care intrase \u00eentr-o stare de precom\u0103 \u0219i cu o insuficien\u021b\u0103 cardiac\u0103 foarte accentuat\u0103, a\u0219a c\u0103 era considerat ca pierdut – \u0219i se a\u0219tepta din moment \u00een moment sf\u00e2r\u0219itul. Era \u00een seara de Seder. Din camera al\u0103turat\u0103, unde st\u0103teau ni\u0219te oameni foarte evlavio\u0219i din S\u0103veni (nu-mi amintesc numele) str\u0103b\u0103teau tradi\u021bionalele c\u00e2ntece de Pesah. Minune! La auzul lor, bolnavul – \u0219i el om evlavios, a avut un \u0219oc puternic \u0219i spre uimirea tuturor a cerut o carte de rug\u0103ciune, \u0219i cu glas stins, cu lacrimile scurg\u00e2ndu-se din ochii aproape \u00eenchi\u0219i, a murmurat rug\u0103ciunea. \u0218ocul, probabil, a dat impuls vie\u021bii. S-a salvat de la o moarte sigur\u0103.<\/p>\n

Dar s\u0103 revin acum la lucrul \u00een fabric\u0103 \u0219i la felul nostru de via\u021b\u0103. Cea mai mare parte din muncitori erau sezonieri (aceasta este de fapt specificul unei fabrici de zah\u0103r) – \u021b\u0103rani din \u00eemprejurimi, unii cu o atitudine comp\u0103timitoare fa\u021b\u0103 de noi, mai ales c\u0103 \u0219i ei nu o duceau pe roze. Voi descrie mai t\u00e2rziu c\u00e2teva tipuri mai interesante. Dintre localnici erau cei mai mul\u021bi speciali\u0219ti, unii du\u0219m\u0103no\u0219i nu numai fa\u021b\u0103 de noi, ci \u0219i de fostul regim, iar o bun\u0103 parte ne \u00een\u021belegea situa\u021bia \u0219i c\u0103uta s\u0103 ne ajute. Ei doreau s\u0103 afle prin noi, crez\u00e2nd c\u0103 suntem mai bine informa\u021bi, situa\u021bia real\u0103 pe front, \u0219i avea o v\u0103dit\u0103 simpatie fa\u021b\u0103 de orice \u00eenfr\u00e2ngere a fascismului. Prima iarn\u0103 1941-1942 a fost deosebit de grea. Munc\u0103 de ocna\u0219 s\u0103 spargi ghea\u021ba, \u00een ni\u0219te hale uria\u0219e, pe un frig cumplit, prost \u00eembr\u0103ca\u021bi, cu m\u00e2inile cr\u0103pate care se lipeau de uneltele de fier.<\/p>\n

Am trecut apoi la cur\u0103\u021batul cuptoarelor de zgur\u0103, munc\u0103 oribil\u0103, \u00eentr-un mediu greu de suportat, plin de praf, trebuind s\u0103 lucr\u0103m cu dalta \u0219i ciocanul.<\/p>\n

Hrana proast\u0103 \u0219i insuficient\u0103 ne-a adus pe to\u021bi \u00eentr-o stare de anemie, mai ales c\u0103 dup\u0103 un timp, din lips\u0103 de produse, cantina s-a \u00eenchis. S\u0103 se descurce fiecare cum poate. Lucrurile pe care le mai aveam s-au dus destul de repede la bazar, – unde era \u00een floare trocul – pentru f\u0103in\u0103, cartofi, crupe, fasole. \u0218i eram bucuro\u0219i s\u0103 le g\u0103sim, totul era dr\u0103muit cu cea mai mare stricte\u021be, astfel ca s\u0103 ajung\u0103 pentru o perioad\u0103 c\u00e2t mai \u00eendelungat\u0103. Era groaznic s\u0103-\u021bi vezi p\u0103rin\u021bii t\u00e2njind dup\u0103 o buc\u0103\u021bic\u0103 de p\u00e2ine.<\/p>\n

Au \u00eenceput s\u0103 soseasc\u0103 obiecte de \u00eembr\u0103c\u0103minte, bani \u0219i ceva alimente de la cei din \u021bar\u0103, prin diver\u0219i emisari. \u00cen cea mai mare parte acestea ajungeau v\u0103muite, c\u00e2te o dat\u0103 la mai pu\u021bin de o treime. Dar erau de mare folos. Noi am primit lunar de la sora noastr\u0103 din Bucure\u0219ti, Jeana Goran \u0219i so\u021bul ei, care ne-a ajutat foarte mult – a\u0219 putea spune c\u0103 erau salvatoare. Aproape \u00een exclusivitate serveau pentru schimb, c\u0103ci noi ne confec\u021bionam \u00eembr\u0103c\u0103mintea din p\u00e2nz\u0103 de sac \u0219i \u00eenc\u0103l\u021b\u0103minte cu talp\u0103 din lemn de tei. Este drept c\u0103 \u0219i prin comunit\u0103\u021bile evreie\u0219ti care se constituiser\u0103 se d\u0103deau popula\u021biei diverse lucruri, \u00eendeosebi celor care erau \u00een mare dificultate, dar cu totul insuficient \u0219i nu \u00eentotdeauna era o \u00eemp\u0103r\u021beal\u0103 loial\u0103. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, cam prin luna februarie, \u00eenceputul lui martie fabrica a \u00eenceput s\u0103 dea semne de via\u021b\u0103, s\u0103 dea produc\u021bie. Mai \u00eent\u00e2i s-a pus \u00een func\u021biune casa de cazane pentru producerea energiei \u0219i a apoi celelalte instala\u021bii. Sfecla era de cu toamna str\u00e2ns\u0103 \u00een cahsturi -\u00een \u0219an\u021buri, acoperite cu rogojini, paie \u0219i p\u0103m\u00e2nt. Soseau vagoane cu c\u0103rbuni care pentru noi erau \u0219i o binefacere \u2013 \u00eentruc\u00e2t, cu toat\u0103 paza mai puteam fura c\u00e2teva buc\u0103\u021bi cu care s\u0103 ne \u00eenc\u0103lzim acas\u0103, dar \u0219i un chin. Nu de pu\u021bine ori \u00een toiul nop\u021bii, pe frig, viscol, ger, administratorul fabricii \u0219i \u0219eful ohranei ne trezeau din somon, pentru a desc\u0103rca c\u00e2t mai repede c\u0103rbunii din vagoane. Pentru fiecare vagon – 2 oameni. Deseori nu pridideam, fiind obosi\u021bi, fl\u0103m\u00e2nzi \u00eeneca\u021bi \u00een praful de c\u0103rbune ni se vedeau numai albul ochilor.<\/p>\n

\u00cen timpul campaniei, eu lucram la casa de cazane \u2013 o hal\u0103 imens\u0103, unde trebuia s\u0103 aliment\u0103m un cuptor pe schimb (12 ore) cu cca. un vagon de c\u0103rbune. Munc\u0103 grea, care cerea \u0219i oarecare \u00eendem\u00e2nare \u0219i for\u021b\u0103, pentru a reu\u0219i s\u0103 men\u021bii presiunea necesar\u0103 \u00een cazan. Dar, cel pu\u021bin, l\u00e2ng\u0103 cuptor era cald; dac\u0103, te \u00eendep\u0103rtai pu\u021bin, peste tot era un curent teribil. \u00cen orice caz, lucru la cuptoare putea fi considerat o binefacere, prin faptul c\u0103 puneam la copt, \u00een spuza c\u0103rbunilor, sfecla de zah\u0103r, care, coapt\u0103 astfel, era un deliciu \u0219i ne ostoiafoamea.<\/p>\n

Peste tot \u00een fabric\u0103 era o paz\u0103 sever\u0103, efectuat\u0103 de solda\u021bi \u00eenarma\u021bi, a\u0219a c\u0103 nu te puteai apropia de sec\u021bia de rafin\u0103rie sau de coloanele unde fierbea siropul. La poart\u0103 se f\u0103cea un control corporal extrem de sever tot de c\u0103tre solda\u021bi, \u0219i dac\u0103 te prindea cu un lucru oric\u00e2t de mic, suportai o crunt\u0103 b\u0103taie. Cu toate acestea, \u00eenfrunt\u00e2nd riscul, \u00een\u0219el\u00e2nd vigilen\u021ba paznicilor, uneori prin mici sporturi, reu\u0219eam s\u0103 scoatem c\u00e2\u021biva bulg\u0103ri de zah\u0103r sau c\u0103rbuni, lemne, sfecl\u0103. Ce nu face omul omul c\u00e2nd are cu\u021bitul la g\u00e2t. Exista o asemenea solidaritate, \u00eentruc\u00e2t nu am auzit de nici un caz c\u00e2nd cineva s\u0103 fi denun\u021bat, pentru a ob\u021bine o oarecare bun\u0103voin\u021b\u0103. Aici a\u0219 vrea s\u0103 vorbesc despre un om, muncitor, inteligent, curajos, cu o mare dragoste de oameni. Era unul din tehnicienii de schimb la casa de cazane. Se numea Melnic (pe ruse\u0219te \u00eenseamn\u0103 moar\u0103), un \u021b\u0103ran autodidact, cu o droaie de copii. Locuia \u00eentr-un sat la circa 6 km. de fabric\u0103. Parc\u0103-l v\u0103d \u0219i acum, c\u00e2nd, \u00een toiul nop\u021bii – c\u00e2nd presiunea la cazane era suficient\u0103, st\u0103tea rezemat de parapetul care mergea de-a lungul cuptorului, la o \u00een\u0103l\u021bime de cca. 10 m., spun\u00e2ndu-ne: \u201eB\u0103ie\u021bi, hai s\u0103 c\u00e2nt\u0103m acum\u201d. R\u0103suna hala – \u0219i din hal\u0103 – cu tot zgomotul motoarelor \u2013 se r\u0103sp\u00e2ndea \u00een toat\u0103 fabrica acele minunate c\u00e2ntece populare ucrainiene. M\u0103 uitam la acei oameni v\u00e2rstnici, col\u021buro\u0219i, cu vocile lor profunde care c\u00e2ntau \u0219i le \u0219iroiau lacrimile pe obraz. Fiecare din ei avea necazul lui: cineva drag pe front, sau \u00een prizonierat, ori pierit \u00een lupte, apoi grija pentru ziua de m\u00e2ine.<\/p>\n

Acest Melnic trecea \u00een fiecare zi, sau noaptea, pe pasarela cuptoarelor \u0219i ne anun\u021ba \u00een limba ucrainean\u0103: \u201eBaie\u021bi, ast\u0103zi nimic; atunci \u0219tiam c\u0103 este un control sever, sau spunea: \u201eB\u0103ie\u021bi – ast\u0103zi liberi\u201d \u00eensemna un control mai pu\u021bin sever. Nici p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi nu \u0219tiu de unde era a\u0219a bine informat, c\u0103ci at\u00e2t timp c\u00e2t am lucrat cu el nu s-a \u00een\u0219elat niciodat\u0103.<\/p>\n

\u00cen timpul verii am fost trimi\u0219i la o carier\u0103 de piatr\u0103de var necesar\u0103 procesului de fabrica\u021bie al zah\u0103rului. Este greu de imaginat cum am reu\u0219it ca timp de 12 ore, sub un soare torid, \u00eenconjura\u021bi de blocuri mari de piatr\u0103, care frigeau c\u00e2nd puneam m\u00e2na pe ele, s\u0103 reu\u0219im s\u0103 le spargem cu ni\u0219te ciocane grele de cca. 3 kg. \u0219i s\u0103 le facem buc\u0103\u021bi nu mai mult de circa 10 cm. ca latur\u0103, pe care apoi le stiveam. Norma era de 1 m3 pe zi. Dezbr\u0103cat p\u00e2n\u0103 la br\u00e2u, am c\u0103p\u0103tat dexteritatea de a disloca felii \u00een blocurile de piatr\u0103, dac\u0103 le a\u0219ezam \u00eentr-un anumit fel. Pe tot corpul aveam r\u0103ni sau zg\u00e2rieturi provocate de a\u0219chiile foarte ascu\u021bite de piatr\u0103. Nu se pleca p\u00e2n\u0103 nu-\u021bi f\u0103ceai norma \u2013 \u0219i nu era lucru lesne de realizat.<\/p>\n

De\u0219i munca era extenuant\u0103, totu\u0219i aceast\u0103 fabric\u0103 a constituit pentru mine \u0219i pentru mul\u021bi al\u021bii o adev\u0103rat\u0103 salvare. Nu vorbesc numai de micile posibilit\u0103\u021bi de a mai \u201eciupi\u201d ceva cu un mare risc (dar am putut supravie\u021bui perioadei cele mai grele – iarna 1941\/1942 – care de altfel f\u0103cuse foarte multe victime chiar \u0219i \u00een Vindiceni).<\/p>\n

\u00centr-una din zile am g\u0103sit \u00een incinta fabricii c\u00e2teva buc\u0103\u021bi de lemn pe care m\u0103 g\u00e2ndeam s\u0103 le aduc \u201eacas\u0103\u201d, unde aveam o mic\u0103 soba de fier. Purtam o bluza larg\u0103 f\u0103cut\u0103 din p\u00e2nz\u0103 de sac, \u00een care am ascuns lemnele la br\u00e2u, leg\u00e2ndu-le cu o curea. Nu am ie\u0219it pe poart\u0103, (fiecare lucr\u0103tor sau func\u021bionar avea un \u201epropusk\u201d din carton, cu \u0219tampil\u0103 (o legitima\u021bie), ci am s\u0103rit un gard care \u00eemprejmuia fabrica, \u00eentr-un loc care mi se p\u0103rea prielnic. Dar am avut ghinionul s\u0103 fiu z\u0103rit de un soldat din corpul de gard\u0103. M-am trezit cu o ploaie de pumni \u0219i lovituri \u00een cap. Dus la corpul de gard\u0103, am fost \u021binut o zi \u0219i o noapte, f\u0103r\u0103 m\u00e2ncare \u0219i ap\u0103, \u00een plus trebuia s\u0103 sp\u0103l o podea cu sc\u00e2ndura negeluit\u0103, plin\u0103 de urme de var proasp\u0103t. Oric\u00e2t am \u00eencercat, petele nu ie\u0219eau. M-a sc\u0103pat un soldat \u021bigan, care \u0219i le era \u00eenchis pentru nu \u0219tiu ce vin\u0103. \u201eM\u0103 jidane, nu fi prost\u201d mi-a spus el, \u201etrage cu c\u00e2rpa \u00een lungul sc\u00e2ndurii, nu pe lat, \u0219i un timp nu vor apare petele\u201d. A\u0219a am ajuns afar\u0103 dup\u0103 \u00eenc\u0103 o b\u0103taie de r\u0103mas bun.<\/p>\n

\u00cen vara anului 1942 s-a produs un eveniment fericit pentru noi. Datorit\u0103 interven\u021biei sorei mele din Bucure\u0219ti \u2013 Jeana Gorun, \u0219i a so\u021bului ei, p\u0103rin\u021bii mei, Laz\u0103r \u0219i Ghizela Berariu au fost repatria\u021bi. Aceasta s-a datorat faptului c\u0103 tat\u0103l meu, care a luptat \u00een primul r\u0103zboi mondial, \u0219i a fost grav r\u0103nit, era considerat evreu de categoria a II-a. A fost o mare \u0219ans\u0103 – o adev\u0103rat\u0103 izb\u0103vire, pentru c\u0103 mama \u0219ubred\u0103 \u0219i bolnav\u0103 \u0219i tata \u00een v\u00e2rst\u0103 n-ar fi putut rezista condi\u021biilor destul de grele. Permanent, p\u00e2ndi\u021bi de pericole, cronica lips\u0103 de alimente care, a\u0219a cum am ar\u0103tat, se ob\u021bineau foarte greu, lipsa de medicamente din cele mai elementare, lipsuri \u00een \u00eembr\u0103c\u0103minte.<\/p>\n

Ulterior evreii care au lucrat \u00een fabric, au fost muta\u021bi \u00een ni\u0219te \u00eenc\u0103peri mici, \u00eentr-o fost\u0103 magazie a sovhozului fabricii. Am locuit 5 persoane – 3 fra\u021bi, sora \u0219i soacra ei \u2013 \u00eentr-un spa\u021biu de cca. 10 m2.<\/p>\n

Administratorul fabricii – trimis din Basarabia, pe nume Serghei Rahli\u021bki \u2013 era o canalie f\u0103r\u0103 pereche iar so\u021bia lui \u00eel \u00eentrecea \u00een r\u0103utate. (Acum doi ani a ap\u0103rut \u00een ziar un anun\u021b cu decesul acestuia \u201esuflet nobil, care va r\u0103m\u00e2ne ve\u0219nic \u00een amintirea noastr\u0103\u201d). El \u0219i ea mergeau numai cu un docar \u0219i vai de cel pe care \u00eel \u00eent\u00e2lnea \u0219i li se p\u0103rea c\u0103 nu lucreaz\u0103 cum trebuie sau chipurile se uitau ur\u00e2t. A\u0219a s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een una din zile c\u00e2nd to\u021bi evreii care lucrau la fabric\u0103 \u0219i al\u021bii din sat au fost du\u0219i la desc\u0103rcatul c\u0103rbunilor pe o ramp\u0103. Printre ei era \u0219i fostul \u0219ef al fabricii de zah\u0103r I\u021bcani, un om mic de statur\u0103, debil \u0219i mai \u00een v\u00e2rst\u0103. Se odihnea, f\u0103r\u0103 s\u0103 observe apropierea administratorului. A fost biciuit \u00een fa\u021ba noastr\u0103, \u0219i dup\u0103 pu\u021bine zile a murit. A\u0219a se comporta acest \u201esuflet nobil\u201d, care \u00een fiecare zi chema cu ajutorul jandarmeriei, c\u00e2te unul sau doi din cei deporta\u021bi, fie pentru t\u0103iatul lemnelor, cur\u0103\u021batul cur\u021bii sau alte corvezi.Bine\u00een\u021beles c\u0103 nu aveai voie s\u0103 calci nici m\u0103car p\u00e2n\u0103 \u00een cerdacul casei. St\u0103p\u00e2na comanda din pridvor. Am avut \u201epl\u0103cerea\u201d s\u0103 m\u0103 \u00eent\u00e2lnesc de dou\u0103 ori cu acesti zbir. \u00cen vara anului 1942 lucram la o sfoar\u0103 de vie, a\u0219ezat\u0103 la marginea unei p\u0103durici \u0219i l\u00e2ng\u0103 un mic lac. M\u00e2nam un cal, cu un fel de rari\u021b\u0103 (pr\u0103\u0219itoare) printre butucii de vie. Calul, speriindu-se nici nu \u0219tiu de ce, mi-a smuls rari\u021ba din m\u00e2ini, a distrus c\u00e2\u021biva butuci \u0219i s-a oprit taman l\u00e2ng\u0103 \u0219areta administratorului. \u00cen afar\u0103 de o b\u0103taie stra\u0219nic\u0103 m-am ales \u0219i cu dou\u0103 zile de carcer\u0103. Mai r\u0103u era s-o p\u0103\u021besc la culesul viei, doamnei \u201enobile\u201d p\u0103r\u00e2ndu-i-se c\u0103 s-a str\u00e2ns prea pu\u021bin. M-a sc\u0103pat agronomul gr\u0103dinii \u2013 Zaharnic \u2013 un om admirabil, un suflet bun. \u201eM\u0103i Pivovar(traducere \u00een ucrainean\u0103 a numelui Beraru) tu fugi \u0219i ascunde-te unde \u0219tii c\u00e2nd vine barinea (st\u0103p\u00e2n\u0103, boieroaic\u0103 pe ruse\u0219te), cu docarul \u0219i jandarmul. Din p\u0103dure se auzeau \u021bipetele ei isterice: \u201eunde s\u00e2nt jidanii aici s\u0103-i omor \u00een b\u0103taie\u201d. Cred c\u0103 nu ar fi ezitat. Trei zile am stat ascuns pe unde am putut.<\/p>\n

Dar pericolele ne p\u00e2ndeau la tot pasul. O data, \u00een timpul c\u00e2nd noaptea se \u00eeng\u00e2na cu ziua, auzind zgomote suspecte ne-am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 fugim din fabric\u0103 \u0219i s\u0103 intr\u0103m \u00eentr-o carier\u0103 de piatr\u0103 de var (care servea la procesul de fabrica\u021bie al zah\u0103rului). Ne-au ajutat ni\u0219te lucr\u0103tori localnici, ascunz\u00e2ndu-ne \u00een vagone\u021bii prin care se evacua zgura de c\u0103rbune de la cazane, \u00een apropierea carierei de piatr\u0103. Tremur\u00e2nd de frig \u0219i de team\u0103 ne-am tr\u00e2ntit obosi\u021bi pe blocurile de piatr\u0103 pr\u0103v\u0103lite \u00eentr-un fel de vale. \u00cen acel moment a izbucnit prima raz\u0103 de soare care lumina v\u00e2rful delu\u0219orului de piatr\u0103 pe care cre\u0219tea, nu \u0219tiu prin ce minune, un arin mititel cu frunze care, la adierea v\u00e2ntului scoteau un sunet metalic. \u00cen aceast\u0103 atmosfer\u0103, c\u00e2nd totul de-asupra noastr\u0103 se lumina, unul din prieteni a \u00eenceput s\u0103 spun\u0103 rug\u0103ciunea dup\u0103 mor\u021bi \u2013 Kadi\u0219 – \u00een memoria mamei sale. Pe fe\u021bele tuturor celor 11-12 b\u0103ie\u021bi se prelingeau lacrimile durerii \u0219i ale triste\u021bei, l\u0103s\u00e2nd d\u00e2re ad\u00e2nci \u00een praful de var \u0219i c\u0103rbune, care ne acoperea fe\u021bele. Pl\u00e2ngeam pe cei dragi, pl\u00e2ngeam soarta noastr\u0103 aproape f\u0103r\u0103 ie\u0219ire – din care nu vedeam cap\u0103tul. Deasupra noastr\u0103, \u00een plin\u0103 b\u0103taie a razelor soarelui, se zbuciuma, \u00een adierea v\u00e2ntului de diminea\u021b\u0103, pric\u0103jitul arina\u0219 \u0219i ne-am dat seama c\u0103 tr\u0103im, c\u0103 trebuie s\u0103 ne zbatem \u00een continuare, s\u0103 nu c\u0103dem prad\u0103 cumplitei disper\u0103ri – ceea ce \u00eenseamna moartea. \u00cenc\u0103 o dat\u0103 am sc\u0103pat.<\/p>\n

Jandarmeria avea puteri discre\u021bionale asupra supu\u0219ilor din teritoriu. Numerice\u0219te nu erau mul\u021bi, dar spaima de ei era cumplit\u0103. Chemarea la postul de jandarmi, printr-un mili\u021bian civil evreu sau ucrainean, nu prevestea nimic bun. Cel mai fericit caz se termina fie cu o corvoad\u0103 la t\u0103iatul lemnelor sau s\u0103patul \u0219i udatul gr\u0103dinii \u0219i cu nelipsita b\u0103taie. Trebuia s\u0103 evi\u021bi pe c\u00e2t posibil \u00eent\u00e2lnirea cu ei. Este adev\u0103rat c\u0103 se mai g\u0103seau \u0219i printre ace\u0219tia oameni de treab\u0103. Am s\u0103 redau o scen\u0103 care mi-a r\u0103mas \u00eentip\u0103rit\u0103 \u00een minte. \u00centr-o zi ur\u00e2t\u0103, de prim\u0103var\u0103 rece \u0219i ploioas\u0103, un jandarm \u00eenso\u021bit de un evreu zdren\u021buros \u0219i slab a venit p\u00e2n\u0103 la rampa de desc\u0103rcat c\u0103rbuni, pentru a lua un sac \u0219i a-l duce la post, cale de cca. 3 km. Dup\u0103 ce a umplut sacul cu c\u0103rbuni, evreul, lipsit de putere, nu a putut ridica \u0219i duce ceast\u0103 povar\u0103. Atunci jandarmul i-a spus: \u201eVai de capul t\u0103u m\u0103i t\u00e2rtane, nici at\u00e2ta lucru nu e\u0219ti \u00een stare! Ia, \u021bine tu pu\u0219ca\u201d, \u0218i a luat frumu\u0219el sacul, l-a aruncat pe spate \u0219i urmat de \u201et\u00e2rtanul\u201d zdren\u021b\u0103ros cu pu\u0219ca pe um\u0103r a str\u0103b\u0103tut tot satul p\u00e2n\u0103 la post. Cazuri rare, dar au fost, dovedind omenia simpl\u0103, dar probabil crescu\u021bi \u00een spiritul cinstei \u0219i al drept\u0103\u021bii.<\/p>\n

Cele mai grele momente le constituiau num\u0103r\u0103torile periodice, c\u00e2nd to\u021bi deporta\u021bii trebuiau s\u0103 se prezinte de obicei seara, pe un platou \u00een fa\u021ba jandarmeriei, pentru verificarea prezen\u021bei lor \u00een localitate. Se forma un careu. Cu aceast\u0103 ocazie, uneori se alegeau unul la cinci sau unul la zece pentru a fi trimi\u0219i s\u0103 lucreze peste Bug, la nem\u021bi. Trimiterea la lucru peste Bug era o practic\u0103 curent\u0103 \u00een toate localit\u0103\u021bile unde s-au ad\u0103postit evreii evacua\u021bi, \u0219i \u00eensemna drum f\u0103r\u0103 \u00eentoarcere. Familia Tillinger din I\u021bcani – 2 p\u0103rin\u021bi, o fat\u0103 \u0219i un b\u0103iat, pu\u021bin mai mare dec\u00e2t noi, – a fost exterminat\u0103 acolo. De cele mai multe ori, drumul era f\u0103r\u0103 \u00eentoarcere, a\u0219a c\u0103 prin fire nev\u0103zute se afla dac\u0103 la verificarea respectiv\u0103 vor fi sau nu trimi\u0219i oameni \u00een acele locuri la moarte aproape sigur\u0103, \u0219i unul din mijloacele de evitare era neprezentarea, risc\u00e2nd a doua sau a treia \u0219i o b\u0103taie cumplit\u0103. Dar principalul era s\u0103 scapi \u00een momentul respectiv.<\/p>\n

De\u0219i tr\u0103im momente grele, seara ne adunam uneori la c\u00e2te unul din deporta\u021bi \u0219i noi, tineretul \u0219i adul\u021bii, c\u00e2ntam c\u00e2ntece din copil\u0103rie, din folclorul evreiesc, c\u00e2ntece \u00een idi\u0219, amestecate cu cele ucrainene, ne dep\u0103nan amintiri sau comentam \u0219tirile din ziarele care se r\u0103t\u0103ceau pe acolo, c\u0103ut\u00e2nd s\u0103 descifr\u0103m printre r\u00e2nduri situa\u021bia real\u0103 de pe front. \u0218i astfel se scurgea timpu, \u00eentre speran\u021b\u0103 \u0219i mizerie.<\/p>\n

\u00cen una din serile verii anului 1943, \u00een timp ce lucram la o batoz\u0103 de treierat gr\u00e2u (la str\u00e2ngerea recoltei participau to\u021bi lucr\u0103torii fabricii, \u00eentrerup\u00e2ndu-se orice lucrare de rezonat sau de gr\u0103din\u0103), am fost anun\u021ba\u021bi s\u0103 ne prezent\u0103m la jandarmerie. Am \u0219tiut c\u0103 au primit ordin s\u0103 ridice un num\u0103r mai mare de oameni. Eu \u0219i unul din cunoscu\u021bi (Mariluz Hun\u0103 din Burdujeni) am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 ne ducem \u0219i s\u0103 ne ascundem. Acesta era un b\u0103iat de 20-22 ani, voinic, cu figura de ascet, pe care era imprimat\u0103 continuu triste\u021bea, era de altfel \u0219i foarte irascibil. Ne-am ascuns \u00eentr-un loc p\u0103r\u0103sit, plin de b\u0103l\u0103rii, greu de a fi g\u0103si\u021bi, mai ales c\u0103 se l\u0103sase amurgul. Era o sear\u0103 cu un cer limpede, orice zgomot se auzea, de la distan\u021be mari. St\u00e2nd \u00een umbr\u0103, se vede orice mi\u0219care de pe \u0219osea. La un moment dat, dinspre prim\u0103rie s-au auzit \u021bipete disperate (de la cei care erau lua\u021bi pentru a fi trimi\u0219i – la moarte) \u0219i concomitent pe \u0219osea trecea un grup de solda\u021bi. Prietenul meu a \u00eenceput s\u0103 \u021bipe: \u201e\u00eemi ia sora, \u00eemi ia sora!…\u201d Solda\u021bii s-au oprit \u00eendrept\u00e2ndu-se spre locul unde ne aflm ascun\u0219i. Fiind \u00een mare pericol, i-am astupat gura \u0219i cu o for\u021b\u0103 neb\u0103nuit\u0103, pe care numai disperarea \u021bi-o poate da, l-am lovit puternic cu capul de p\u0103m\u00e2nt \u0219i m-am aruncat peste el. De spaim\u0103, sau de durere, a amu\u021bit. Solda\u021bii s-au \u00eendep\u0103rtat. Am sc\u0103pat. \u0218i a\u0219a tr\u0103iam \u00eentr-o continua team\u0103. Ulterior, c\u00e2nd fusesem muta\u021bi \u00een c\u0103m\u0103ru\u021bele ce serveau \u00eenainte ca magazii ale sovhozului, ne-am organizat ca s\u0103 ne putem anun\u021ba \u0219i alerta repede pentru a ne ascunde \u00een caz de pericol. Acest lucru era mai u\u0219or \u00een timpul rezontului sau c\u00e2nd func\u021biona fabrica, care dispunea de numeroase ascunzi\u0219uri, foarte greu de descoperit. \u00centr-una din nop\u021bi, am auzit b\u0103t\u0103i \u00een geam. \u201eFugi\u021bi, pericol!\u201d \u00cempreun\u0103 cu fra\u021bii mei ne-am \u00eembr\u0103cat \u00een grab\u0103 \u0219i la ad\u0103postul \u00eentunericului am reu\u0219it s\u0103 ne strecur\u0103m \u00een fabric\u0103. Era \u00eenc\u0103 frig, dar un \u00eenceput de prim\u0103var\u0103, de \u00eenverzire a naturii. Ne-am ascuns printre \u021bev\u0103ria de la casa de cazane \u2013 locuri familiare nou\u0103.<\/p>\n

Am vorbit la \u00eenceput de acel om, care este unul din principalii autori ai a\u0219ez\u0103rii noastre pe l\u00e2ng\u0103 fabrica de zah\u0103r din Vindiceni \u2013 Gorovitz. \u0218i-a p\u0103strat mereu aceea\u0219i \u00eenf\u0103\u021bi\u0219are impozant\u0103 \u2013 cu un plus de morg\u0103 pe care i-o d\u0103dea func\u021bia de director tehnic. Masiv, cu pantaloni bufan\u021bi, ochelari fumurii, baston, mers lent de om g\u00e2nditor, cople\u0219it de marea r\u0103spundere ce o avea. Rareori z\u00e2mbea, iar conversa\u021bia cu oricine, chiar \u0219i cu vechii lui cunoscu\u021bi se reducea la c\u00e2teva cuvinte strict necesare. Toat\u0103 lumea – deporta\u021bii \u0219i localnicii \u2013 \u00eel privea \u0219i-i d\u0103deau onorul cuvenit. A\u0219a cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 de obicei, cei mai mul\u021bi c\u0103utau s\u0103 se remarce fa\u021b\u0103 de el, s\u0103-l lingu\u0219easc\u0103, s\u0103-i intre sub piele. Locuia \u00eentr-o cas\u0103 separat\u0103 de to\u021bi ceilal\u021bi, avea o menajer\u0103 pentru a-i preg\u0103ti m\u00e2ncarea, \u00eengriji de cure\u021benie, \u00eembr\u0103c\u0103minte. Dintr-un om, care la plecarea din I\u021bcani era considerat un ratat, a ajuns cineva.<\/p>\n

Tot respectul fa\u021b\u0103 de el, \u0219i a\u0219 adaug\u0103 acum un g\u00e2nd bun \u00een fa\u021ba memoriei lui, pentru c\u0103 \u0219i acum consider c\u0103 le este unul din cei care, direct sau indirect, ne-a ajutat s\u0103 supravie\u021buim.<\/p>\n

Fabrica a \u00eenceput de bine de r\u0103u s\u0103 produc\u0103 \u00een condi\u021bii de r\u0103zboi, c\u00e2nd trebuiau dep\u0103\u0219ite tot felul de neajunsuri pentru asigurarea func\u021bion\u0103rii. Dar zah\u0103rul era foarte necesar economiei. Pe plan local, prin furti\u0219aguri, devenise moned\u0103 de schimb. La aceasta trebuie ad\u0103ugat c\u0103 pe atunci nu se punea prea mare pre\u021b pe rentabilitate, de\u0219i era asigurat\u0103 oarecum, deoarece materia prim\u0103 \u2013 sfecla \u2013 era ob\u021binut\u0103 aproape gratuit de la colhozuri, iar m\u00e2na de lucru \u2013 calificat\u0103 \u0219i necalificat\u0103 nu costa nici ea prea mult.<\/p>\n

Pe l\u00e2ng\u0103 destui tic\u0103lo\u0219i care lucrau acolo – \u0219i care nu ne priveau cu ochi buni, \u00een cea mai mare parte lucr\u0103torii localnici erau ni\u0219te foarte buni speciali\u0219ti, inventivi \u0219i care \u00ee\u0219i f\u0103ceau datoria, nu din dragoste fa\u021b\u0103 de noul regim, pe care de altfel nici nu-l \u00eenghi\u021beam, ci pentru c\u0103 pe de o parte se temeau s\u0103 nu fie acuza\u021bi de sabotaj, iar pe de alt\u0103 parte \u021bineau la meseria lor.<\/p>\n

Am \u0219i acum, vie \u00een memorie, c\u00e2\u021biva ucraineni pe care i-am respectat \u0219i le p\u0103strez o pl\u0103cut\u0103 amintire. Inginerul mecanic, un tip sl\u0103bu\u021b, energic, figur\u0103 inteligent\u0103, priceput, cum intra \u00een fabric\u0103 \u2013 \u00een timpul campaniei \u2013 se opera la u\u0219\u0103 \u0219i asculta c\u00e2tva timp, parc\u0103 \u00een trans\u0103, zgomotele motoarelor \u0219i ma\u0219inilor \u0219i \u00ee\u0219i d\u0103dea seama imediat de tot ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103, \u0219i se \u00eendrepta exact la locul unde i se p\u0103rea c\u0103 exist\u0103 defec\u021biuni.<\/p>\n

Electricianul fabricii, pe numele mic Costea, tip de mongoloid, m\u0103runt de statur\u0103, foarte priceput, \u00een stare s\u0103 c\u00e2rpeasc\u0103 orice rabl\u0103 de motor electric \u0219i s\u0103 descopere rapid avariile \u00een re\u021beaua liniilor electrice. Buni b\u0103ie\u021bi \u0219i ajutoarele lui, care \u021bineau foarte mult \u0219i la fratele meu Marius, care a lucrat cea mai mare parte din timp \u00een acest sector. Unul din ei, Gri\u0219a Cerne\u021bki, nu de pu\u021bine ori venea l\u00e2ng\u0103 mine \u0219i la loc ferit \u00eemi aducea c\u00e2te un ziar rom\u00e2nesc, mi se pare \u201eTimpul\u201d. \u201eCite\u0219te-mi!\u201d \u00cei traduceam dup\u0103 cum m\u0103 pricepeam. \u0218i reac\u021bia lui invariabil\u0103: \u201eScrie minciuni!\u201d \u0219i ne spunea ce a auzit el la radio Moscova. Nu se ferea de mine. Tat\u0103l lui era un vechi revolu\u021bionar.<\/p>\n

Unul din mecanicii de \u00eentre\u021binere, niciodat\u0103 nu i-am \u0219tiut numele adev\u0103rat, mic de statur\u0103. Nu era din p\u0103r\u021bile acelea. To\u021bi \u00eei spuneau Sa\u0219a (dup\u0103 eliberarea teritoriului am aflat c\u0103 numele lui era Kolea, fugit din prizonierat). Rupea pu\u021bin pe nem\u021be\u0219te. Am fost foarte circumspect, dar dup\u0103 o perioad\u0103 de taton\u0103ri reciproce ne-am apropiat mult \u0219i nu pu\u021bine ore le pierdeam p\u0103l\u0103vr\u0103gind, ascun\u0219i \u00een spatele cazanelor unde era cald \u0219i pl\u0103cut, \u00een timp ce afar\u0103 era un ger n\u0103praznic.<\/p>\n

\u0218eful atelierului de scul\u0103rie, om masiv, un bonom care avea un cuv\u00e2nt \u0219i o vorb\u0103 bun\u0103 pentru to\u021bi. La sunetul sirenei de \u00eencetare a lucrului, alerga prin fabric\u0103, \u021bipa mai \u00een glum\u0103, mai \u00een serios: \u201eda\u021bi drumul la b\u0103ie\u021bi, exploatatorilor!\u201d<\/p>\n

Zviranschi de la fier\u0103rie, un b\u0103rbat voinic, cu o fa\u021b\u0103 deschis\u0103, bun la suflet, av\u00e2nd \u0219i o cas\u0103 grea cu mul\u021bi copii, ne ajuta dup\u0103 posibilit\u0103\u021bi. Ori de c\u00e2te ori lucram cu el, zicea: \u201el\u0103sa\u021bi b\u0103ie\u021bi, sta\u021bi \u0219i odihni\u021bi-v\u0103, \u0219i a\u0219a sunte\u021bi sl\u0103bi\u021bi\u201d.<\/p>\n

Ar fi greu s\u0103 scriu despre to\u021bi acei oameni care s-au purtat frumos sau cel pu\u021bin nu ne f\u0103ceau mizerie \u2013 de\u0219i erau mul\u021bi dintre ace\u0219tia, pe care nici m\u0103car nu merit\u0103 s\u0103-i pomenesc.<\/p>\n

Peste to\u021bi ace\u0219tia, domnea Gorovitz. Nu prea se pricepea el la multe din problemele de conducere tehnic\u0103, dar \u0219tia s\u0103-\u0219i dea aere de mare conduc\u0103tor \u0219i reu\u0219ea destul de bine. Tactica era extraordinar\u0103. Spuneam mai \u00eenainte de tendin\u021bele – cred c\u0103 destul de r\u0103sp\u00e2ndite ale subalternilor, de a se pune bine cu \u0219eful, chiar f\u0103r\u0103 a ob\u021bine avantaje materiale. \u00cen general, nu se prea mi\u0219ca din birou sau st\u0103tea rezemat de balustrade care \u00eemprejmuia etajul superior (unde erau cazanele de fierbere a siropului, centrifugele \u0219i alte instala\u021bii) \u0219i de unde avea o vedere larg\u0103 asupra parterului unde era sala ma\u0219inilor, pompele etc. Ore \u00eentregi, nemi\u0219cat, st\u0103tea \u0219i asculta. Nici nu cred c\u0103 era atent la zumzetul motoarelor. Dar \u00een timp ce era fie \u00een biroul s\u0103u, fie rezemat de balustrad\u0103, unul sau altul venea s\u0103-i \u0219opteasc\u0103 la ureche: pompa de ap\u0103 nu func\u021bioneaz\u0103 normal, la rafin\u0103rie centrifugele au o tura\u021bie prea mic\u0103, procesul de osmoz\u0103 \u00een fierb\u0103toare nu este bine reglat \u0219i c\u00e2te altele. El nu r\u0103spundea nimic, dar dup\u0103 un timp chema pe c\u00e2te unul din \u0219efii sec\u021biei respective \u0219i le atr\u0103gea aten\u021bia asupra defec\u021biunilor care erau reale \u0219i trebuiau grabnic remediate. Cei mai mul\u021bi r\u0103m\u00e2neau cu gura c\u0103scat\u0103 \u2013 de unde \u0219tie. \u0218i a\u0219a, fabrica lucra, producea zah\u0103r \u0219i prestigiul directorului tehnic era \u00een cre\u0219tere.<\/p>\n

Acesta era omul, toat\u0103 stima fa\u021b\u0103 de el. \u201eSit terra lovis et memoria sempiterna\u201d.<\/p>\n

Probabil c\u0103 este \u00eenmorm\u00e2ntat acolo unde ne-a ar\u0103tat c\u0103 este locul unde se afl\u0103 morm\u00e2ntul tat\u0103lui s\u0103u, a\u0219ezat pe o coast\u0103 de deal, \u00een incinta fabricii, \u00eenconjurat cu un grilaj de fier.<\/p>\n

Nu cred c\u0103 o s\u0103 am ocazia s\u0103 depun vreodat\u0103 un buchet de flori; \u00een orice caz i le trimit \u00een g\u00e2nd cu aceea\u0219i dragoste postum\u0103.<\/p>\n

***<\/p>\n

O perioad\u0103 deosebit de periculoas\u0103 din exilul transnistrean a fost cea de la \u00eenceputul anului 1944, c\u00e2nd a \u00eenceput retragerea armatelor hitleriste. P\u00e2n\u0103 \u00een luna martie au fost prad\u0103 hazardului. \u00centre timp au disp\u0103rut \u0219i autorit\u0103\u021bile rom\u00e2ne de ocupa\u021bie. \u00cent\u00e2lnirea cu solda\u021bii nem\u021bi \u00een retragere \u2013 circulau sub form\u0103 de patrule, \u00eensemna ori b\u0103taie, ori \u00eempu\u0219care. De dou\u0103 ori am fost pu\u0219i la zid. O dat\u0103, de c\u0103tre ni\u0219te solda\u021bi nem\u021bi, pe motivul c\u0103 unul din camarazii lor ar fi fost omor\u00e2t prin apropierea locului nostru \u2013 dar care a ap\u0103rut viu \u00een ultimul moment, c\u00e2nd mai aveam doar 2-3 minute de a\u0219teptare; a doua oar\u0103 \u2013 de c\u0103tre solda\u021bi ucraineni, \u00eenrola\u021bi \u00een armata generalului tr\u0103d\u0103tor Vlasov, pus \u00een slujba nem\u021bilor \u0219i pe care ace\u0219tia nu i-au luat cu ei \u00een retragere. Vlasov\u021bii, \u00eembarca\u021bi \u00een uniforme germane, umblau ca bezmetici prin comune, \u00een stare de be\u021bie, \u0219tiind c\u0103, dat fiind \u00eenaintarea armatelor sovietice, n-aveau sc\u0103pare. De aceea, umblam ca \u00eenebuni\u021bi dup\u0103 b\u0103utur\u0103, comi\u021b\u00e2nd jafuri \u0219i omoruri. Unul din ei a intrat \u0219i \u00een locuin\u021ba noastr\u0103, amenin\u021b\u00e2ndu-ne cu arma automat\u0103 spre noi, sc\u0103p\u00e2nd cu via\u021b\u0103 datorit\u0103 unei sticle de colonie pe care i-a dat-o soacra sorei mele. A \u00eenghi\u021bit-o dintr-o du\u0219c\u0103, a tras o stra\u0219nic\u0103 \u00eenjur\u0103tur\u0103 \u0219i apoi a plecat.<\/p>\n

\u00cen ziua de 21 martie 1944 unit\u0103\u021bi ale armatei sovietice au intrat \u00een comuna Vindiceni.<\/p>\n

Eram elibera\u021bi. Dup\u0103 dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, \u00eempreun\u0103 cu fra\u021bii mei am fost mobiliza\u021bi \u00een armata sovietic\u0103.<\/p>\n

\u00cen a doua jum\u0103tate a lunii august 1945 am fost repatria\u021bi \u00een ora\u0219ul Bucure\u0219ti, unde se afla familia noastr\u0103.[\/vc_column_text][\/vc_column][\/vc_row]\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

[vc_row full_width=”stretch_row” column_spacing=”0px” tablet_fullwidth_cols=”yes” css=”.vc_custom_1517326888455{padding-top: 150px !important;padding-bottom: 50px !important;background-image: url(https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-content\/uploads\/2018\/01\/first_page_ew.jpg?id=1103) !important;background-position: center !important;background-repeat: no-repeat !important;background-size: cover !important;}” local_scroll_id=”home-top” el_class=”bg-fixed”][vc_column 0=””][\/vc_column][\/vc_row][vc_row column_spacing=”60″ local_scroll_id=”cine_suntem” css=”.vc_custom_1515854239369{padding-top: 40px !important;background-color: #ffffff !important;}”][vc_column 0=””][\/vc_column][\/vc_row][vc_row full_width=”stretch_row” column_spacing=”60″ local_scroll_id=”features” css=”.vc_custom_1515856202370{background-color: #ffffff !important;}”][vc_column 0=”” width=”1\/2″][vc_column_text]Acest material este copiat dup\u0103…<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":987,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[16],"tags":[],"post_series":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/985"}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=985"}],"version-history":[{"count":7,"href":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/985\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1621,"href":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/985\/revisions\/1621"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media\/987"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=985"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=985"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=985"},{"taxonomy":"post_series","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.inshr-ew.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/post_series?post=985"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}