Între 6 septembrie 1940 – 21 ianuarie 1941, regimul politic în România s-a autointitulat Stat Național Legionar. A fost o guvernare cu Ion Antonescu drept Conducător al statului și al regimului, așa cum o consfințește Decretul regal nr. 3151/14.09.1940.

Decretul prevedea și faptul că Horia Sima este conducătorul Mișcării Legionare, ajungându-se astfel ca printr-un act statal să se desemneze ceea ce astăzi numim un lider de partid.

Acest act reprezintă fundamentul juridic pentru construcția regimului politic al partidului-stat întrucât art. 2 prevedea explicit că mișcarea Legionară este singurul actor politic al statului.

Bazele Statului Național Legionar au fost puse prin Decretul regal nr.3072/06.09.1940, care stabilea vectorii de putere în stat. Ion Antonescu este numit președintele Consiliului de Miniștri cu depline puteri, în timp ce regele avea numai 6 prerogative regale, iar „toate celelalte puteri se exercită de președintele Consiliului de Miniștri”.

Dincolo de trecerea la o putere totalitară, Statul Național Legionar a avut o componentă politică antisemită asumată. Atunci a început Holocaustul în România prin faptul că s-a construit cadru juridic și instituțional pentru respingerea evreilor din societate. De asemenea, a fost perioada în care s-a declanșat prigoana organizată statal împotriva evreilor. Există sute sau chiar mii de documente și mărturii despre jafuri și violențe fizice organizate pe întreg teritoriul țării. Ilustrăm o infimă parte dintre ele.

Sursa: Matatias Carp, Cartea Neagră,  vol. 1